Fotografii Codruț Sebastian NeguțFashion editor Amalia Dobre

»

YCS + Aron Madon


Ne-am întâlnit prima oară la Artichoke într-o seară la începutul lui august. Eu și Codruț am ajuns mai devreme și pentru că erau ocupate toate mesele, am comandat ceva de băut și ne-am așezat pe o bancă. Cât așteptam, ne uitam când în gol, când la adidașii murdari ai unui tip care stătea la o masă în fața noastră și ne încurajam unul pe celălalt. Hai că o să fie ok. Eu: „Uite, frate, așa ar trebui să fie o pereche cum trebuie de adidași“. Niște Nikes Dunk High ’85 uzați și murdari într-un mod absurd de estetic. Codruț: „Naichiiiz“. S-a eliberat o masă și ne-am așezat acolo. Am mai zis câteva încurajări și i-am văzut cum veneau pe lângă biserică.

Ycs (Alexandra Statache) purta o șapcă neagră Lacoste, un maiou alb, pantaloni din fâș negri și pantofi cu platformă. Aron, tricou negru, pantaloni cargo negri, sandale cu benzi velcro, șapca pe care o poartă de obicei, lanțul din argint cu pandantiv pe care îl poartă de obicei și inelele pe care le poartă de obicei. „Salut, ce tare e inelul ăsta.“ Nu știu dacă ați observat, dar primele cuvinte pe care le spunem când cunoaștem pe cineva nu sunt cele mai bune cuvinte ale noastre. Aproape niciodată. Inelul avea o piatră roz în formă de inimă. Mi-a spus mai târziu că îl primise cadou de la Ycs.

După ce și-au luat și ei ceva de băut, am început să facem planurile pentru ce se vede aici. Undeva pe la jumătatea discuției, mi-am dat seama că eram atât de concentrată, că imediat ce mi-a revenit sensibilitatea proprioceptivă, aproape că am zis ok, sunt la Artichoke, lângă Sala Palatului, București, România. Mergem pe lac în IOR, poate găsim bărci în formă de lebede, știți florăria aia cu tapet psihedelic? Putem să refacem un ritual cu lumânări în Cișmigiu. O motocicletă ar fi tare! Veniți la Queer Night? Codruț scria în Notes pe telefon toate aceste locații. Când am plecat de acolo, am verificat lista, aveam vreo 20 și ceva de locuri unde trebuia să ajungem.

N-am ajuns în toate. Am ajuns însă și în alte locuri care nu erau pe listă. Spre exemplu într-un hotel de pe Lipscani, unde era cazat atunci Felix, un regizor francez prieten cu Aron. Asta aveam să aflăm la a doua întâlnire cu ei, în seara când ne-a chemat Aron la el la o bere. „E bombă camera asta în care stă Felix“ și ne-a dat telefonul să-l pasăm de la unul la altul. O cameră decorată în stil gotic, alb, negru, auriu, catifea magenta. A doua zi eram acolo, în camera gotică din The Mansion Boutique Hotel de pe Franceză, pe Lipscani. Aron a venit cu o plasă din rafie în care avea hainele pe care le alesesem împreună cu o seară înainte.

Ycs a venit direct îmbrăcată în outfitul în care urma să pozeze. Au trecut două luni de-atunci și acum când scriu am doar câteva repere din ziua aceea. Stickerul cu Polina, una dintre prietenele bune ale lui Ycs, pe care îl avea în husa transparentă a telefonului și care provenea dintr-un sticker book realizat de prietenul ei cel mai bun, Yan Yassin. Cât de mult mi-au plăcut din nou pantofii de tată cu benzi velcro cu care era încălțat Aron și Felix, regizorul, care, în timp ce noi ne agitam pe acolo, citea dintr-o carte despre mănăstirile din Bucovina.

Și mai am ca reper, poate cea mai elocventă fază care m-ar putea ajuta să descriu relația de prietenie dintre ei, dintr-un schimb scurt de replici în timp ce stăteau amândoi întinși în pat. Aron: Cred că mi se vede gușa în poziția asta. Ycs: Atunci o să îmi fac și eu gușă. Apoi ne-am mai văzut de încă trei ori, o dată la Queer Night și într-un weekend full, când am stat împreună de dimineață până noaptea, am fost în Cișmigiu, la Lacul Morii, la Casa Universitarilor, la fântânile de la Unirii.

De aici, alte repere. Eram în mașină, ne întorceam de la Lacul Morii, vorbeam cel mai probabil despre filme. YCS: N-am mai mers de mult timp la film la cinema. Aron: Te invit eu la film dacă vrei. YCS: Ador, mă îmbrac în rochie de mireasă. Aron: Ador!

Stăteam sprijinită de un gard provizoriu care separa petrecerea de trotuarul din față de la Guesthouse, și am început să fac ce fac de obicei la un party, să mă uit cu ce s-au îmbrăcat participanții. L-am văzut pe Matei, îl știam de la un alt party de la Krănuț, vorbea și gesticula, maiou negru, pantaloni din lac și bocanci, chocker și cea mai mișto coafură din seara aia. Apoi pe Octavia, purta o cămașă din satin, pantaloni negri, pantofi cu toc înalt și mărgele la gât. I-am pe văzut Bogdan Anghel și pe Tony Maraj, pe care nu-i cunoșteam în momentul acela, care aveau poate cele mai compuse outfituri de acolo. Vă rog să îi urmăriți pe toți.

M-am uitat și la Codruț, pantaloni negri de costum cu talie înaltă, pantofi eleganți cu șireturi, tricou negru, ear cuff de la Alan Crocetti. A trecut cineva pe lângă noi și mi-a zis: „Ești foarte mișto!“ Evident s-a exagerat foarte mult cu evaluarea. Purtam un maiou negru, pantalonii cu snake print împrumutați de la prietena mea Oana, pantofii pe care i-am primit cadou de la colega mea Elisabeta și o geantă roz dintr-un sh. „Mulțumesc la fel!“, i-am răspuns. Eu măcar am răspuns sincer. Atunci mi-am dat seama, eram înconjurată de oameni cărora aș fi putut să le zic tot așa sincer mulțumesc la fel. Hai să-i pozăm.

A apărut Vergine Santa Frida, pe care mi-a prezentat-o Codruț, și dacă ar fi să zic în scris ce se citea în privirea mea cât mă uitam la ea fără să clipesc, aș zice Vergine = LOVE. Apoi cât ne făceam loc prin mulțime a ieșit dintr-o mașină Ander Bishhe. Spre ea ne-am dus mai degrabă telighidați, fără să vorbim între noi. Și tot așa. Acolo, atunci, dacă ar fi să mă iau doar după ce ne făcea să alegem pe cine să pozăm, îndrăznesc să spun că sinceritatea unui outfit e ceva ce se vede înainte să cunoști persoana care îl poartă.

Ascultă ADMINA
Ascultă YCS

Materialul poate fi citit integral în ediția de toamnă-iarnă Glamour.