Între 18 și 21 aprilie, în contextul evenimentelor AUTOR, la Halucinarium a avut loc expoziția de bijuterie contemporană „Welcome to enter...”. În cadrul expoziției, șase artiști au fost invitați să își prezinte propriile interpretări ale momentelor în care magia creativă se instaurează.

Vorbim despre șase artiști internaționali aflați pentru prima dată în România: Melanie Isverding, Alexander Blank, Hans Stofer, Florian Weichsberger, Kiko Gianocca și Therese Hilbert.

Am vrut să aflu mai multe de la Melanie Isverding (curatoarea expoziției) și Hans Stofer (membru al juriului AUTOR) despre primul lor contact cu bijuteria contemporană, povestea din spatele materialelor pe care le folosesc și felul în care percep ei frumusețea.

Cum ați descoperit bijuteria contemporană și cum ați descrie primul vostru contact cu ea?

Melanie Isverding: Pe vremea când eram copil și locuiam la țară, eram întotdeauna atentă la lucrurile din jurul meu, iar fiecare obiect pe care îl observam era cumva conectat cu un anumit tip de material.

Pe la 10 sau 11 ani am început să fac primele bijuterii. Un pic mai târziu am plecat într-o vacanță în Berlin și am ajuns întâmplător într-un muzeu, unde am văzut pentru prima dată o expoziție de bijuterie contemporană. La acea vreme nici măcar nu știam că există așa ceva. Iar apoi, la 16 ani, am început să lucrez ca ucenic aurar.

Hans Stofer: Am descoperit întâmplător bijuteria. Mi-am dorit să pictez, am studiat ingineria și apoi am predat o vreme, însă la un moment dat mi-am dat seama că îmi doresc să fiu liber, așa că am devenit artist. Am încercat să aplic pentru o poziție de pictor, dar am fost îndrumat de profesorul care m-a intervievat să mă orientez către departamentul de bijuterie.

Așa că l-am ascultat. Nu știam absolut nimic despre bijuterii, dar am bătut la ușă. Ceea ce mi-a plăcut foarte mult încă de la început, deși nu conștientizasem asta din prima, a fost că acest domeniu este despre și pentru oameni. Mi-am construit propriul înțeles asupra bijuteriei, iar un alt lucru care îmi place este că în industria de bijuterii tu însuți controlezi toate aspectele, de la a crea și până la a vinde. Îmi mai place și faptul că bijuteria poate și trebuie să fie purtată, iar în felul acesta își îndeplinește scopul.

Poate fi vorba în bijuterie și despre funcționalitate?

H.S: Cu siguranță. Cu cât există mai puțină funcționalitate, cu atât se diminuează și scopul acelei bijuterii. Când creez o bijuterie o fac pentru ca persoana care o poartă să își dorească să trăiască cu ea. Este o parte vitală și nu mă îndoiesc de importanța ei.

Cum vă alegeți materialele cu care lucrați?

M.I: Procesul este strâns legat de povestea pe care îmi doresc să o spun. De multe ori începe cu materialul, iar atunci când îl aleg, acesta îmi arată de fiecare dată cum pot să spun o poveste cu ajutorul lui. Materialul are înțeles, context, distribuire. De fiecare dată când îl pun în lumina pe care mi-o doresc, îl fac vizibil într-o poveste diferită de toate celelalte.

Atunci când sfărâm pietrele prețioase, de exemplu, le aduc înapoi de unde au venit, din natură – le redau libertatea, le redau sufletul, nucleul. Și apoi le folosesc în creațiile mele.

H.S: La început lucram foarte mult cu materialele pe care le găseam și cu oțel, mai precis cu sârme de oțel, pentru că am o afinitate pentru acest material. Lucrez direct cu materialul, îl construiesc, așa că nu îmi desenez piesele pe care le creez, ci doar îmi iau diverse notițe pentru a îmi aminti mai târziu cum am procedat.

Există o piesă din toate creațiile voastre de care vă simțiți mai apropiați?

H.S: Toate îmi plac la fel de mult pentru că toate conduc către altele noi, iar odată ce nu mai dețin o anumită piesă, nu mă mai simt atașat de ea. În toată cariera mea, sunt patru sau cinci obiecte de care mă simt mult mai conectat, pentru că ele sunt de fapt pilonii unor perioade. Nu sunt neapărat valoroase, însă sunt importante. Procesul creației este munca în sine, iar piesele nu sunt decât manifestările acestui proces sau ale unui moment în timp.

M.I: Nici eu nu am o piesă preferată, acest lucru se schimbă pe măsură ce creez altele noi. Fiind o parte foarte importantă din întregul proces, momentul creației te menține conectat emoțional, iar această conexiune se schimbă de la o piesă la alta, de la un proces la altul. Privind înapoi nu mai simți același lucru pe care îl simțeai atunci când te aflai în momentul în care creai. Ai nevoie de această distanță să privești înapoi și să te regăsești.

Să privești în urmă înseamnă să treci printr-o anumită iluminare, să te bucuri de un spațiu în care poți reflecta asupra lucrurilor și motivelor pentru care ele sunt așa cum sunt. Este destul de interesant, mai ales având în vedere descoperirile pe care le poți face.

Ce înseamnă pentru voi frumusețea?

M.I: Ai folosit un cuvânt foarte mare. Însă cu cât privești mai adânc, poți spune că frumusețea se află într-o experiență, într-un moment de inspirație, într-o revelație. Cred că simți această idee de frumos atunci când ea există în ceva, într-un obiect sau poate chiar în ceva ce ar putea spune cineva.

H.S: Frumusețea înseamnă altceva atunci când vorbești despre obiecte. La nivel fundamental este o mentalitate. Poate fi dificil să vezi frumusețea în anumite lucruri – trebuie să fii pregătit să petreci ceva timp pentru a o descoperi. Poate apărea când te uiți cu atenție, poate fi ceva cu care nu ești obișnuit sau ceva care nu îți place în primă instanță.

Pentru mine stă cu siguranță în imperfecțiune, în unicitate și în individualitate. Este o stare pe care nu o poți explica, o simți pur și simplu. Odată ce începi să vorbești despre ea, dispare.

M.I: Este vorba mai mult despre un sentiment care există în tine, dar pe care nu îl poți descrie. H.S: Sau poate mai multe lucruri la un loc. Cred că poate fi o strategie prin care să descoperi mai mult, să te familiarizezi cu lucrul respectiv pentru a îi găsi frumusețea. M.I: Trebuie să o descoperi tu. H.S: Dar nu vrei întotdeauna să o faci. Cred că în ceea ce privește bijuteriile, frumusețea este un cuvânt care nu le poate defini. Un diamant sau o piatră prețioasă pot fi frumoase, dar pot fi în același timp periculoase, atractive. Trebuie doar să cauți mai mult.

Situat într-un nod simbolic al metropolei, la intersecţia căilor de comunicaţie feroviară și rutieră, HALUCINARIUM este brandul-umbrelă care găzduiește trei linii de activitate: galeria de artă, evenimente sociale și de business, și Art ON, vehiculul prin care se propun abordări și soluții artistice legate de problematici sociale și de mediu.