Fotografii de Raluca Mărgescu

Viorica e lalea

De Elisabeta Gedő

„Bună ziua, știți cumva unde stă Viorica Rudăreasa?” „Cum? Cine?” „Viorica, cea care cântă cu Taraf de Caliu.” „Aaaa, Viorica! Păi acolo, ultima stradă în capăt.”

Pe lângă noi trec casele din satul în care trăiește Viorica de când se știe. Sunt vopsite în toate culorile, ne sare în ochi cum le strălucesc acoperișurile. Unele au porțile păzite de lei din bronz. Sunt cu Ruca și Ioana și abia așteptăm toate s-o cunoaștem. Larisa Perde, fondatoarea Taraf de Caliu, mi-a zis: „Viorica Rudăreasa e o artistă aparte, așa cum nu te-ai aștepta, vei vedea. E printre ultimele femei din zonă care mai cântă muzică lăutărească veche, în stilul de la Clejani”.

Mergem încă puțin pe unde ne-a zis domnul de pe marginea drumului și o vedem pe Viorica. Ieșise în fața casei să ne întâmpine, într-o rochie neagră pe care scrie Versace din strasuri, cu o eșarfă din dantelă albă, ca de perdea și stiletto din lac. Se uită printr-o pereche de ochelari de soare și ține de mână o fetiță tunsă bob. Ne dăm jos din mașină și imediat ne îmbrățișează. Așa ne primește. „Ea e Maya, nepoata mea cea mai mică”. Lângă Maya apare un pui de cățel care-și tot agită codița. Pe el am uitat cum îl cheamă.

Rochie, eșarfă și cercei din garderoba Vioricăi

„Ce haine ai adus?”, mă întreabă Viorica cu ochii la pungile din care se vedeau volane și brocart. Abia așteaptă să se probeze cu ele. Eu vreau să văd hainele ei. De cuierul din hol atârnă o geantă din pânză cu flori și paiete, de ușa de la baie, un halat cu flori albe și turcoaz, matlasat și tivit cu dantelă roz. Viorica scoate din dulap un costum din paiete albe și o rochie din dantelă. Se uită printre lucrurile pe care le-am adus. Din primul minut și-a găsit preferata: o rochie din tafta cu voal albastru. „Asta-mi place, n-am mai avut așa.”

Ghiozdanul Mayei, geanta și fusta Vioricăi

Pe un raft văd o pereche de pantofi ca de prințesă Disney, cu reflexii holografice. Mi-a ghicit gândurile. „Nu mă încalț cu ei, sunt prea înalți, o să cad. Sunt ai Ramonei.” S-a așezat pe scaunul de machiaj și i-a spus Ioanei că nu trebuie să-i facă mare lucru. Fața îi strălucește, avusese grijă s-o hidrateze bine înainte să ajungem noi. Vrea doar niște codițe la ochi.

„Când merg să cânt, mereu mă grăbesc. Nu stau mult să mă aranjez. Dau cu puțin ruj acolo, dacă mai fac ochii, bine, dacă nu, la revedere!” Vede trusa de machiaj cu multe sticluțe transparente cu sclipici. Sclipesc și ochii ei. Vrea machiaj cu sclipici. Îi este greu să se decidă, sunt atâtea culori! Dar, gata, a ales argintiu, lila și albastru.

Maya dispare în altă cameră câteva minute și revine îmbrăcată cu o rochiță roz. „S-a schimbat pentru voi”, ne-a zis Viorica. „Înseamnă că vă place. E năzdrăvană. Mi-a tuns părul în timp ce dormeam. A vrut să mă tundă și ea pe mine, că eu i-am făcut breton.” Ne povestește cum și-a început ziua. „Eu mi-am dus fata la școală, am venit de la școală, mi-am dat drumu’ la căldură că trebuia să fac căldură și vă așteptam pe voi să veniți pe la mine. Aseară am muncit. Am tăiat niște lemne, aseară, târziu, că n-avea cine să mi le taie.”

Locuiește cu Maya în perioada asta cât fiica ei, Ramona, este plecată din țară. Maya are șase ani și este cea mai mică dintre cele trei nepoate. Maya o roagă pe Ioana s-o dea și pe ea cu sclipici.

Bluză din mătase vintage, Coca Roza, cercei din garderoba Vioricăi

„Haideți în pădure, vă plac urzi- cile?”, ne întreabă Viorica. „Vă fac urzici dacă vă plac. Îmi place în pă- dure. Mă duc și cânt în pădure. Trece cineva pe-acolo, mă aude. Cum intru, încep să cânt. Și cânt tot felul, ce-mi plăcea când eram tânără. Cânt și de la Maria Ciobanu. Am iubit-o mult pe Maria Ciobanu. Acum mi s-a dus vocea că am fumat prea mult toată ziua. Dar când mă întorc din pădure sunt liniștită și fericită. Mă relaxez. Nu pot fără pădure. Acolo îmi vin cântece uite-așa! Strâng și lemne. Mi-e bine și mi-e foame și mănânc cu poftă odată întoarsă.”

„Viorica are o primitivitate crudă. E ca un pământ proaspăt de primăvară”, mi-a zis Larisa. „A reușit să-și păstreze ingenuitatea și un anume haz, deși a trecut prin multe greutăți care ar fi putut s-o înăsprească. Nu e tocmai ușor să fii femeie și să cânți în lumea lăutarilor, mai ales la sat. E un patriarhat care se resimte puternic acolo.”

Rochie, ghete și cercei din garderoba Vioricăi, pardesiu Iris Apfel x H&M

„E greu, foarte greu. Că bărbații vorbesc multe, sunt bărbați, nu? Și trebuie să le răspunzi la toți, să te aperi, să te cerți. Dar mie mi-a dat Dumnezeu răbdare.” Se uită într-un punct pe care-l știe doar ea, apoi zâmbește către noi. „M-am simțit bine când am cântat. Când plec de-acasă, poate sunt supărată, dar când mă duc pe scenă, uit de greu- tăți, mă transform. Sunt altceva, uit toate greutățile. Pentru că mi-a fost drag să cânt. Și acuma, când stau cu Maya toată ziua, cântăm amândouă. Eu, la acordeon, ea, cu vocea.”

„Cânt de când eram mică. Plecam de-acasă pe stradă și cântam pe drum. Unde auzeam muzică, mă duceam acolo. Așa l-am cunoscut pe Caliu. Era la noi în sat la o cântare. Nouă ni s-a pierdut un cal. Du-te după calul ăla, m-a trimis mama. M-am dus desculță. Am ajuns pe lângă Caliu, el cânta și m-a pus pe scenă. «Ia vino, fată, cântă și tu». Vine mama după mine cu un ciomag. Te-ai dus după calul ăla?” Râde. «Da’ nu mai pot io de calu’ tău, mamă».

Maya ne strigă. Și-a pus toate colierele pe care le-am adus. „Cum arăt? Fă-mi o poză!” Viorica probează o rochie-caftan. „Îmi place să mă îmbrac cu rochițe frumoase. Și am, am multe. Fără cercei nu mă duc să cânt, nici fără o rochie frumoasă. Dar în sat, când mă duc la magazin, mă duc uite-așa, în capot.”

Rochie din recuzita stilistului, colier Iris Apfel x H&M, cerceii și ghetele Vioricăi

Ne povestește de viața ei înainte de pandemie. „Mergeam la cântări mult pe-afară. Fata lui mama, te rog să mă crezi, când cânt afară, ăia nu înțeleg ce cânt eu, dar îmi arată cum s-a zbârlit părul pe ei. Și eu simt când le place și când nu le place.” I-a plăcut cel mai mult în Mexic. „Nu mă lăsau să cobor o treaptă până nu-mi luau mânuțele. Uite-așa, mă luau de mână, nu mă lăsau să duc singură geamantanul, nimic.

I-ar fi plăcut să ne gătească ceva și să ne arate ce frumos e în pădure. Se gândește la zilele care urmează și ne spune că vrea să aibă multe concerte, să fie ca înainte. „Planul meu este s-o cresc pe Maya. Că e micuță și trebuie să am grijă de ea. Bine, și de cele mai mari. Sunt bujorii mei. Am trei bujori: Ana, Alina și Maya. Vreau să cânt cât se va mai putea ca să le dau bani. Că eu pentru ele muncesc și pentru fete îmi dau viața dacă trebuie. Și pentru Ramona.”

Make-up și hairstyling: Ioana Covali

Created with Newsroom AI