_

Nu sunt secrete extrem de bine păstrate de nail artists, deci știm deja cum arată ritualul manichiurii în saloane. Dar nu o să-ți povestesc acum despre tratamente și aplicarea măștilor pentru mâini, ci despre tehnica aplicării în sine a lacului de unghii. Tehnica mea. Să purcedem!

Pasul I

O pregătire sufletească

_

După ce mă chinui ceva timp să-mi tai, curăț și pilesc unghiile (offf, ce coșmar!), reușesc la un moment dat să le confer o formă mai de Doamne ajută.

_

O să te întrebi acum de ce prefer să trec prin asta și să mă plâng ulterior în loc să merg la salon. Well, mă bântuie pe mine o caracteristică „inumană” - se numește comoditate. Sau, de ce nu, lene.

Pasul II

O a doua pregătire sufletească

_

După jumătate de oră de conflict interior intens - „Oare care va fi nuanța de care nu mă voi plictisi până mâine?”, „Dacă aleg roșu, nu pot să-mi fac buzele cu noul ruj corai, pentru că nu se asortează”, „Nu mai vreau negru”, „Iar glitter? Iar o să stau un an să-mi curăț unghiile apoi” -, aleg o tonalitate.

Pasul III

Desfășurarea acțiunii, etapa inițială

_

Îmi întind frumos un prosop special din kitul meu la fel de special. Apoi mă mai gândesc o dată dacă nuanța aleasă este potrivită pe bună dreptate. Nu de alta, dar să o iau apoi de la capăt cu acest ritual îmi provoacă furnicături pe șira spinării.

Pasul IV

Desfășurarea acțiunii, etapa propriu-zisă

_

Să începeeeeem! Cu degetul mare, evident, pentru că de ce mi-aș ușura treaba debutând cu cel mic, așa cum se face în mod normal? Întâi bază, apoi lac, ulterior top coat - aici nu greșesc niciodată, trebuie să am grijă de unghii, nu? Într-o manieră aproape meticuloasă, desigur.

Pasul V

The big finale

_

Pentru că meticulozitatea ține preț de două secunde, apoi se pierde în neant și pare că vopsesc mai degrabă un gard decât 10 unghii, am ajuns, în timp, să performez la un singur lucru atunci când vine vorba despre manichiură: retușuri, mari retușuri.

_

Așa că mă orientez către bețișoare de urechi, foarte multe bețișoare de urechi, cu ajutorul cărora îndepărtez excesul și uneori chiar și lacul de pe unghii. Și de fiecare dată mă aleg și cu firicele de bumbac, pe care nu reușesc sub nicio formă să le desprind de unghie - noroc că se poartă în continuare stilul nail art.

Pasul VI

At the end it doesn’t even matter

_

Am scris asta pentru că, orice aș face, tot mă lovesc eu de ceva, îmi ating unghiile de vreo haină, de exemplu, și stric toată aventura creativă. Asta e. Poate că data viitoare va merge mai bine. Speranța moare ultima, nu-i așa?