
Ioana Ilie
3 aprilie 2019
Trees Orchestra, prima trupă din România cu mesaj critic despre rasism, homofobie și inegalitate socială
Atunci când arta părăsește granițele esteticului și devine una cu mesaj social, care reflectă problemele comunității, tot mai multă lume se identifică cu mesajul artistic transmis și șansele de solidarizare și luptă comună pentru o societate mai bună cresc.
Scena cultural-politică din București s-a îmbogățit în ultimii ani, iar de curând, mesajele cu impact social apar și în muzică, prin piesele trupei Trees Orchestra, pe care am descoperit-o de curând.

Trees Orchestra s-a înființat la sfârșitul anului 2016 în București, este formată din Bogdan Rusu (voce, chitară acustică), Călin Radu (bass, backing), Vlad Ionescu (tobe) și Feras Sarmini (vioară), și are în repertoriu piese care abordează teme sociale, politice și personale.
Am stat de vorbă cu Bogdan Rusu, solistul trupei Trees Orchestra și am încercat să aflu care este motivația din spatele textelor cu mesaj politic pe care le scrie.


„Vrei şi tu să faci să-ţi fie bine, dar nu poate fi bine doar pentru tine, oriunde ai trăi, chiar aici în România Spui mereu că nu eşti rasist, că ai prieteni ţigani şi manelişti, doar că nu accepti să spui rom, în România.”
Multe dintre versurile scrise de tine vorbesc despre rasism, naționalism, inegalitate socială. Ce te determină să scrii despre lucrurile astea?
B.R.: Sunt lucruri care mă interesează în mod firesc. Lucrez de mulți ani cu persoane din grupuri defavorizate, marginalizate, care se confruntă cu probleme sociale și economice serioase. Și atunci, pentru că îmi sunt prezente în viața de zi cu zi, aceste teme apar firesc și în textele pe care le scriu.

„Nu înţeleg ce e amuzant când spun pace, iubire, Chiar nu cred că ar fi prea mult să vreau pace, iubire Știu că o să treacă războiul, tranşee am astupat Aştept să treacă războiul, ştiu că şi tu ai aşteptat.”
B.R.: În prezent lucrez ca psiholog cu migranți, solicitanți de azil și refugiați, mă gândesc la asta, mă gândesc la pace, mă gândesc la războaie, și urmăresc ce se întâmplă în lume. Și atunci e firesc ca interesele mele și ale celorlalți membri din trupă să apară și în piesele noastre.

„Auzi tot mai des de gay si lesbiene, un fior rece îţi trece prin vene, ieşi în stradă să-ţi strigi normalitatea Foloseşti religia cum vrei, ţi-ai dori un nou val de decreţei, trup şi suflet – proprietate România.”
De ce crezi că este important ca arta să reflecte realități sociale actuale? Care este miza mesajelor pe care le transmiteți prin textele voastre?
B.R.: Cred că e important ca cei care au acces la alții, la un public, să atingă și astfel de subiecte, care ne privesc pe toți în final. Problema sărăciei nu este doar a săracilor, din punctul meu de vedere, ci a tuturor, problema rasismului nu e doar a celor asupra cărora se răsfrânge, ci ne afectează pe toți.
B.R.: Asta aș vrea să se înțeleagă, că cei care sunt privilegiați sau scutiți de comportamente negative, nu înseamnă că nu sunt afectați. Aceste probleme ne privesc pe toți și în sensul acesta da, cred că arta poate fi un mijloc și un mediu prin care să se ridice întrebări, să se pună probleme și să se transmită anumite mesaje.
B.R.: Nu aș spune că e o datorie sau o obligație, nu aș generaliza 100% pentru oricine face orice formă de artă, dar pentru mine, sau pentru cum văd eu lucrurile, dacă mă gândesc la arta de dragul ei, motivată strict estetic, eu personal nu-i mai văd sensul.
Bogdan mi-a mai dezăluit că ne așteaptă o vară plină de concerte, dar pănă atunci, cât de curând, ne vom bucura de videoclipuri la două piese noi, „Despărțire” și „Italo-Disco”.
Nouă ne place Trees Orchestra și abia așteptăm următorul concert. Îi poți urmări și tu aici.
Go to page
We're sorry, it looks like your browser doesn't support this experience.