_

Informațiile au fost făcute public în 2015 după ce o sursă anonimă, care și-a spus, ca și în film, John Doe, a trimis jurnaliștilor documente despre sute de mii de companii fantomă, înființate de oameni din întreaga lume, cu scopuri care de care mai diverse, de la evitarea plății taxelor la spălare de bani din activități criminale.

Soderbergh a ales să încerce să explice motivația proprietarilor Mossack Fonseca printr-o tehnică împrumutată din teatru.

_

Spre deosebire de restul personajelor, Mossack (Gary Oldman) și Fonseca (Antonio Banderas) sparg „al patrulea zid” și vorbesc direct cu spectatorii, încercând să-și justifice acțiunile prin faptul că erau legale (ceea ce-i aproape adevărat) și că vina ar fi aparținut, în exclusivitate, lăcomiei celor care și-au înființat acele firme. Ei doar înființau firme.

_

Prin intermediul lor, Soderbergh prezintă mici povești, ca niște scenete, prin care ilustrează diversele moduri în care puteau fi folosite aceste firme cu adresa într-o căsuță poștală pentru a evita legile: de la case deținute de cartelurile mexicane prin firme din Costa Rica până la firme de asigurări care nu existau în realitate. Poveștile sunt mai mult sau mai puțin reale.

De exemplu, personajul jucat de Meryl Streep este unul ficțional.

_

Scufundarea navei Ethan Allen este însă reală. S-a întâmplat în 2005 și, la fel ca în film, 20 de persoane și-au pierdut viața, iar companiile de asigurări fantomă n-au plătit nimic. La fel și povestea lui Gu Kailai, afacerista din China care și-a ucis partenerul de matraplazâcuri.

_

Poate cea mai interesantă poveste, pentru noi, este cea a lui Charles care-și mituiește familia cu acțiuni la purtător, atunci când este prins că are o amantă. Deși nu e clar dacă aceasta e o poveste reală, ajută să explice mai bine o situație din România anilor recenți.

Și Charles (Nonso Anozie) este un personaj fictiv.

_

Dar nu asta e important, ci explicația funcționării acțiunilor la purtător. Deși n-a folosit serviciile Mossack Fonseca, Liviu Dragnea s-a folosit de această metodă pentru a-și ascunde averea. Societatea Tel Drum era o firmă cu acțiuni la purtător și, deși fostul președinte al PSD a negat în permanență că are vreo legătură, cert e că nimeni nu știe exact proprietarul, pentru că nimeni nu știe unde sunt acțiunile.

_

De altfel, și Soderbergh spune că metodele Mossack Fonseca sunt folosite în multe alte țări, inclusiv în SUA. În România, la presiunea UE, și în ciuda amânărilor PSD, societățile cu acțiuni la purtător nu vor mai putea exista din 2021.

_

Și, dacă tot suntem la România, există o listă de circa 100 de români care au apelat la serviciile Mossack Fonseca pe care o poate studia oricine pe Rise Project.