Cum se negociază prețurile, concurența și relațiile cu clienții? Există vreo metodă de protecție a muncii sau vreo plasă socială?

Cum ajung și cum aleg diverse persoane să practice sex comercial? Și cum le influențează munca relațiile cu partenerii, relațiile cu copiii și viața de zi cu zi?

La aceste întrebări încearcă să răspundă spectacolul de teatru documentar „TABU”, care ficționalizează, pornind de la o documentare aplicată, povestea lui Nicol și a Gianinei, două femei din București care practică sexul comercial stradal.

Spectacolul își propune să nuanțeze, completeze și contrazică percepții uzuale despre „prostituție” și să transmită fragmente din viețile personale, atât din familie cât și de la muncă, ale celor două eroine principale.

Am vorbit cu Alice Monica Marinescu, actriță și dramaturg, care semnează regia și textul spectacolului alături de David Schwartz și am aflat mai multe despre mizele sociale ale acestui proiect.

“Interesul meu pentru sexul comercial vine dintr-o fascinație, curiozitate pe care cred că o avem multe dintre noi, legate de munca asta care în produsele media e foarte mult romanțată și prezentată ca ceva exotic, ușor decadent.”

„Aveam, pe de o parte, imaginea asta care știam că nu e reală și mă gândesc la filmele pe care le-am văzut - Frumoasa venețiană, Pretty Woman - și, pe de altă parte, o mare necunoscută: multe femei pe care le-am văzut pe stradă și multe povești destul de dure față de care mi-era greu să iau o poziție.”

„Nu am fost niciodată anti, nu eram nici foarte pro, nu știam ce să cred despre asta, e bine, nu e bine, cea mai veche meserie din lume, tot felul de clișee pe care le aveam în cap și pe care voiam să mi le deconstruiesc.”

„Primul lucru foarte important a fost să delimităm sexul comercial de traficul uman, adică să știm în primul rând despre ce vorbim, că munca sexuală și sexul comercial trebuie să îndeplinească două condiții – persoanele implicate să aibă peste 18 ani și să existe consens.”

„Deviza clară în tot procesul nostru de lucru a fost că trebuie să înțelegem, să acceptăm și să respectăm că munca sexuală este o muncă, punct, fără să mai fie ceva de dezbătut aici. În societate sunt două perspective, ori una de ură maximă față de lucrătoare sexuxale, ori una foarte victimizantă, fără urmă de empowerment, de agency, de recunoaștere a legitimității acestor persoane.”

„Dar din toate interviurile pe care le-am făcut în documentare mi-am dat seama că aceste femei - și poate că și acesta este un motiv pentru care sunt așa urâte de societate - sunt, într-un fel, și într-o poziție de putere: fac ceva care nu e tradițional, sunt cu alți bărbați când vor ele, printr-o tranzacție și un schimb foarte clar, pe acești bărbați ele îi domină, le pun condiții, adică nu sunt niște femei care ar face orice pentru bani, nu sunt la dispoziția oricui, oricând, oricum.”

„Mi-am dat seama că perspectiva asta lipsește foarte mult din imaginarul colectiv, că de fapt sunt niște femei puternice și da, sunt foarte expuse, au parte de foarte multe experiențe nasoale, și bătaie, și tot ce vrei, dar nu se lasă. Cu toate fricile se țin foarte bine pe picioare și rămân foarte combative.”

Spectacolul se joacă luni, 11 martie, la Macaz Bar Teatru Coop, iar intrarea este liberă, pe bază de rezervare. Mai multe detalii aici.