slow. ınterviews

Adelina Dabu

Outgoing curator Global Shapers Bucharest Hub și Climate Reality Leader

Între 19 și 22 aprilie, Glamour te invită să iei parte la o serie de discuții revelatorii despre cum putem face pasul către un stil de viață sustenabil, alături de lideri ai industriilor care fac diferența, activiști, jurnaliști, antreprenori și consumatori

slow.

Marți, 20 aprilie, de la ora 17.00, ne dăm întâlnire cu Adelina Dabu (outgoing curator Global Shapers Bucharest Hub, Climate Reality Leader) și cu Mădălina Scarlat (Climate Activist Fridays For Future International) în panelul GOOD EXAMPLES. Inovație și sustenabilitate în jurul lumii

slow.

Pasionată de sustenabilitate, în business și la nivel individual, și cu o experiență de peste 8 ani în domeniul politicilor publice, Adelina Dabu este outgoing curator al Global Shapers Bucharest Hub, Climate Reality Leader, Public Policy & International Affairs Senior Adviser la Confederația Patronală Concordia și vice-președinte Aspen Fellows Network Romania

slow.

slow.

Adelina, ce înseamnă pentru tine un stil de viață slow?

Pentru mine un stil de viață slow înseamnă un stil de viață conștient cu privire la impactul pe care îl au alegerile mele asupra mediului și asupra altor oameni. Și asta nu înseamnă mai departe să mă privez de anumite bucurii – dar le pot descoperi în altă parte sau sunt cel puțin împăcată cu faptul că am luat o decizie bună în contexul dat, fie că este vorba de ceea ce mănânc, ce haine port etc.

Viața slow este ca o călătorie care include și bucuria de a (re)descoperi – plante noi pe care să le gătesc primăvara asta, oțetul de soc care a rezultat dintr-o socată „greșită”, pantofii preferați care au căpătat o viață nouă după ce s-au întors de la cizmar. Nu apreciez extremismul în ceea ce privește stilul de viață din motive pragmatice: are mai puține șanse să fie adoptat pe scară largă

slow.

Ești implicată în zona civică, dar și în multe proiecte de sustenabilitate – când ai devenit prima dată interesată de aceste aspecte și ce te motivează să continui?

Mi-am dat seama recent că am avut din copilărie înclinație spre ceea ce astăzi numim sustenabilitate. Înainte să avem un nume pentru această filosofie însoțită de un set de practici, erau oameni care pur și simplu mă considerau zgârcită când refoloseam sau cumpăram doar lucruri de care aveam nevoie

Sunt, desigur, produsul unui context. Pe lângă situația economică dificilă pe care am trăit-o în tranziția anilor ’90 într-un oraș industrial de provincie, când am învățat că poți trăi cu puțin, simt că cel mai mult m-a inspirat copilăria la sat, la bunici. Acolo există dintotdeauna un ecosistem circular, unde fiecare resursă este utilizată la potențial maxim. Acolo nimic nu se pierde, totul se transformă în armonie cu natura

Motivația pentru implicarea civică a venit dintr-o neliniște că lucrurile nu sunt chiar la locul lor – că orașele nu sunt la fel de curate ca în Vest, că nu reciclăm și noi ca în Vest și așa mai departe. Fără să cred că acolo este o lume perfectă, am văzut lucruri care aici lipseau

Fără să fiu vreodată pe de-a-ntregul parte din sectorul civic, am contribuit de fiecare dată unde am simțit că e nevoie de energia sau de abilitățile mele. Aceeași motivație o am și azi, decalajul nu s-a diminuat complet, ba chiar i s-a adăugat o urgență despre care nu aveam idee cu un deceniu în urmă: schimbările climatice

slow.

Ești outgoing curator al Global Shapers Bucharest Hub. Ce inițiative și proiecte aveți acum în derulare?

Global Shapers Community este o inițiativă globală informală de tineri care vor să schimbe ceva în comunitățile lor, pusă pe picioare de World Economic Forum. Am coordonat, pentru un an, activitățile Hub-ului din București, poziție de la care am rămas acum în umbră, mai ales că anul acesta am devenit și alumna. Cele mai mari proiecte ale Hub-ului din București vizează zona de antreprenoriat social și orientat spre viitor, proiecte care au incubat și promovat tot mai multe start-up-uri din zona de sustenabilitate

Jumătate din mandatul meu a fost dominat de pandemie, așa că am fost nevoiți să ne regrupăm. Am anulat un eveniment important (și drag) pe care îl planificasem pentru Fashion Revolution Week (în aprilie 2020), dar am organizat câteva conversații pe subiecte care abia se conturau în primele luni de pandemie – sănătatea fizică, sănătatea mentală, sustenabilitatea în domeniul alimentar. Apoi am obosit toți cu Zoom-uri, live-uri și webinarii. Acum a apărut și Clubhouse - ne vedem în curând și acolo

slow.

Vorbește-mi un pic despre metodele de design thinking & systems thinking: ce sunt și cum le aplici în munca ta?

Sunt niște metode de a aduce sens în complexitatea în care trăim și să ne scoată de pe cărările bătătorite pe care le străbatem în fiecare zi pentru rezolvarea problemelor complicate. Systems thinking ne oferă oportunitatea să aprofundăm această complexitate prin intermediul unor structuri, tipare de comportament, cauzalități care ne revelează noi sensuri

În timp ce în sistem oamenii sunt anonimizați, reduși la suma credințelor și acțiunilor lor, în design thinking oamenii vin în centru și ne ajută, dacă empatizăm cu ei, să le rezolvăm împreună problemele spinoase (EN wicked). Dincolo de metode, ele trebuie văzute ca moduri de gândire, de a te uita la fenomenele din jur și a încerca să găsești explicații și soluții, fără a avea pretenția că ai găsit o soluție definitivă, rămânând deschis să experimentezi și să testezi în continuare versiuni mai bune

În România sunt relativ noi și folosite cu precădere în mediul de afaceri, însă explorez cu interes aducerea lor în mediul public, ca nouă metodă de a crea servicii și produse pentru cetățeni. În câteva state din Europa sunt aplicate cu succes – de exemplu, Design Council din Marea Britanie. În prezent lucrez cu ONG-ul Civica la Iași într-un program de învățare, Soluții Colaborative, unde încercăm să promovăm design-ul central pe cetățeni

slow.

Adelina, cum ar trebui să arate o comunitate implicată, conștientă de problemele și provocările legate de mediu și care își dorește să asigure un viitor mai bun generațiilor următoare?

O comunitate implicată începe cu indivizi implicați. În măsura în care vom fi preocupați la nivel individual de ceea ce ni se întâmplă, ne vom da seama că inevitabil problemele noastre nu pot fi rezolvate decât prin colaborare cu ceilalți. Trăim în sisteme - în cartier, în sector, în oraș - și de facto nu ne putem izola de ceilalți. Același aer îl respirăm toți. O responsabilizare individuală duce la o responsabilitate colectivă

Dar nu vreau să intru în teoria simplă potrivit căreia responsabilitatea există doar la nivel individual pentru că nu trăim într-o anarhie, ci într-un sistem foarte bine reglementat cu parte dintre puteri delegate unor reprezentanți aleși. Au și ei parte din responsabilitatea aceasta multiplicată și o manifestă când fac legi, politici, design de orașe, de curricula școlară etc.

Principiile care să îi ghideze pentru rezolvarea problemelor climatice se regăsesc chiar în natură, nici măcar nu trebuie să inventăm ceva nou: cooperare între specii cu focus pe obiective comune, o perspectivă holistică asupra bunăstării, adaptabilitatea, participarea activă (co-creația), regenerarea, căutarea permanentă a echilibrului

ediția a doua

slow.

o conferință despre sustenabilitate powered by Glamour ediția a doua 19 - 22 aprilie 2021 online via Zoom acces gratuit, numai pe bază de înscriere

slow.

Created with Newsroom AI