De Amalia Dobre
Dacă mai țineți minte, în ianuarie anul trecut, Săptămâna Modei de la Copenhaga și-a luat angajamentul că în doi ani va reduce cu 50% emisiile de carbon și va minimiza până la zero risipa de orice fel în urma evenimentului.
Mai mult, a stabilit și un set de cerințe pentru designerii care participă la CFW, pe care aceștia trebuie să le îndeplinească până în 2023, cerințe care încurajează folosirea în mod conștient a resurselor, inclusivitatea, diversitatea, evitarea overstock-urilor de la finalul unui sezon, existența unui plan sustenabil intern și alte cerințe legate de direcțiile strategice, condițiile de lucru, materialele folosite în colecții, care să îi facă eligibili pentru a participa la eveniment.
Așa că am fost atentă și la asta când m-am uitat la show-urile pentru primăvară-vară 2022.
Am văzut, practic, cum se poate face un eveniment de modă rezonabil cu resursele, am văzut branduri care acționează deja în direcția sustenabilității și sunt transparente cu practicile lor, toate colecțiile au fost în proporție de mai bine de 50% realizate din materiale sustenabile sau reciclate, iar setting-urile pentru prezentări au fost gândite astfel încât să se îndrepte către target-ul impus de CFW acum un an, adică fix zero-waste.
Am apreciat castingul inclusive și divers, fizionomiile atipice și mixul de vârste și tipologii ale corpului.
Și locațiile, spre exemplu show-ul Ganni s-a ținut pe o pârtie de schi artificială, Henrik Vibskov într-un hangar vechi pentru baloane cu aer cald, Saks Potts în fosta casă a arhitectului Arne Jacobsen.
Despre colecții… numai de bine. Încă mă gândesc la show-ul Berner Kühl, la castingul și la câteva siluete The Royal Danish Academy, la tricotajele A. Roege Hove, la lookbook-ul Holzweiler, cu outfiturile stilizate de persoanele care le poartă, la faptul că piesele croșetate au fost asamblate din bucăți lucrate de toți membri echipei de design în vacanțele lor de vară, la gulerele și reverele din porțelan din colecția lui Henrik Vibskov.