The Power of the Dog

Sunt multe motive pentru care o să intri în tabăra fanilor „The Power of the Dog”. Unul dintre ele este modul meticulos și inteligent în care regizoarea Jane Campion disească vestul american și imaginile masculinității toxice de care e inundat. Un altul este distribuția – pe de-o parte sunt Benedict Cumberbatch care nu a mai strălucit așa într-un rol de la Patrick Melrose încoace și Kodi Smit-McPhee pe care să sperăm că o să-l vedem din ce în ce mai des, pe de alta Kirsten Dunst și Jesse Plemons, super duo pe ecrane, dar și în afara lor.

Și înainte să te trimit după semne pentru că puzzle-ul de la final nu o să dezamăgească, fă același lucru cu muzica din film, imaginată de Jonny Greenwood, care nu se află la prima sa experiență cu westernurile (vezi „There Will Be Blood”, filmul lui Paul Thomas Anderson).

La Casa de Papel sezonul 5

Faptul că ne-au făcut să așteptăm între cele două părți care alcătuiesc sfârșitul serialului nu a făcut decât să (ne) crească tensiunea și mai tare și să ne trezească o grămadă de întrebări. Ca de fiecare dată, miza e imensă în „Casa de Papel” și numai Profesorul pare capabil să salveze situația. Și nu are o misiune ușoară deloc, mai ales după felul în care ne-a lăsat acum trei luni.

Voir

Probabil că te așteptai la altceva de la David Fincher – să spunem, al treilea sezon „Mindhunter” – dar parcă nici o trecere în revistă a tuturor motivelor pentru care iubim cinematografia nu e de ignorat. În plus, dacă nu ai aflat, Fincher și-a extins contractul cu Netflix pe patru ani, așa că sunt șanse să împace pe toată lumea.

Descris ca o serie de eseuri vizuale care celebrează cinematografia, „Voir” explorează legăturile personale pe care le avem fiecare cu poveștile pe care le vedem pe marele ecran. Iar având în vedere că din trailer poți să ochești unele dintre cele mai cunoscute filme din ultimii zeci de ani, sigur o să empatizezi pe undeva și poate chiar o să pui de-o recapitulare a favoritelor tale în vacanța de iarnă.

Landscapers

Prima întâlnire cu Olivia Colman vine cu o suspiciune de crimă – în mini-seria „Landscapers”, personajul ei este acuzat că și-ar fi ucis părinții și i-ar fi îngropat în propria curte, ajutată de partenerul ei, interpretat cum nu se putea mai bine de David Thewlis. Apropo, un alt semn bun e că regia o semnează Will Sharpe, cunoscut pentru serialul „Flowers” în care protagonistă este tot Colman. Sper că l-ai pus la priorități.

And Just Like That

And just like that, „Sex and the City” marchează un nou capitol luna asta, unul fără Samantha, dar cu Mr. Big și cu cel puțin la fel de multe complicații. Ultimul reboot mult așteptat pe anul ăsta, după Sailor Moon și Gossip Girl, le găsește pe Carrie, Miranda și Charlotte navigând prin viața din New York la 50 de ani, împreună cu fețe mai mult sau mai puțin cunoscute. Fie că vrei să vezi ce foști se întorc sau ce scuze au găsit pentru absența Samanthei, joia asta vin primele două episoade, deci invită-ți prietenele la tine.

The Hand of God

Paolo Sorrentino își face revenirea mult așteptată cu ce se zvonește a fi cel mai bun film al său de până acum. „The Hand of God” este povestea unui tânăr din Napoli, din anii ‘80, pe care legendarul fotbalist Diego Maradona îl salvează fără să știe. În plus, e un prilej bun să îl revezi pe Toni Servillo și să te îndrăgostești de Filippo Scotti pentru că Chalamet e de mult overrated.

Don't Look Up

O absolventă de Astronomie (Jennifer Lawrence) și profesorul ei (Leonardo DiCaprio) descoperă o cometă care se apropie de Pământ. Cumva previzibil, nimănui nu pare să-i pese cu adevărat. Pentru oamenii de știință, filmul lui Adam McKay o să sune destul de cunoscut, având în vedere experiențele lor cu liderii mondiali care nu răspund cum ar trebui la criza climatică, dar și modurile în care știința a fost deformată în ultima vreme.

Anxious People

În serialul suedez bazat pe bestsellerul lui Frederik Backman, un hoț de bănci ratat ajunge să ia ostatici opt oameni într-o casă deschisă pentru vizionare. După ce le dă drumul în final, ostaticii își povestesc propria versiune despre ceea ce s-a întâmplat, iar de aici, inevitabil, încep să apară întrebări plauzibile precum „Cine este vinovatul?” și „Care-i treaba cu oamenii ăștia?”.

The Lost Daughter

Nici a doua întâlnire cu Olivia Colman nu se lasă mai prejos: avem o dramă psihologică scrisă și regizată de Maggie Gyllenhaal, bazată pe romanul omonim al Elenei Ferrante. Rezultatul este o conversație necesară despre maternitate, în adevărata sa complexitate, de care ne ferim de multe ori și pe care numai Ferrante ar fi putut să o înceapă în felul ăsta.