De Elisabeta Gedő

Dear Santa

Cine n-ar vrea pijamale în dar?

Am o mătușă, Maria, sora mamei. Ține multe pijamale în țiplă și le oferă când vin ocazii. Are de copii, de adulți, diverse mărimi. Primele pijamale ever pe care mi le amintesc au fost un cadou de la ea și erau din finet. Materialul acela din bumbac gros, catifelat pe o parte. Avea imprimeu cu iepuri, cu nasturi în față și buzunar pe piept, pantalonii cu elastic în talie și șnur.

Maria mi-a definit conceptul de pijamale încă de la vârsta preșcolară și azi îmi plac doar cele care seamănă cu alegerile ei. Din două piese, cu cămașă. Pe nedrept unii le numesc pijamale geriatrice. Altora nu le plac fiindcă au de lucru cu nasturii sau le preferă pe cele cu tricou.

Să recapitulăm: preferatele sunt din finet, următorul pe listă este poplinul acela care foșnește. Nu accept vâscoza sau modalul, sunt materiale care se pleoștesc de la căldura corpului.

De-a lungul anilor, am găsit pijamale pe care le-am iubit la Obor, la Oysho, Miniprix sau Marks & Spencer. Mereu am dat peste ele când nu căutam neapărat pijamale. La fel face și Maria. Nu pornește niciodată în căutarea lor. Dă întâmplător peste ceva ce-i place, cumpără și gata.