Destinația ___

Perugia, centrul Italiei

Trimisul special pe teren: Emilia Barbu

Exact, rubrica va fi inaugurată de către autoarea însăși, într-un fel de reinterpretare clasică Marc by Marc Jacobs. Să pornim!

___ Cea mai bună cafea* din oraș o găsesc la

Cofetăria Antica Perugia

*De fapt, cel mai bun cappuccino

Cafea minunată e la tot pasul și la tot shotul de espresso, respectiv. Cafenele hip încă nu se înghesuie în acest colț de Italie, iar cofetăria aceasta sublimă are cel mai bun și cel mai cinstit cappuccino. Bonus, toți bătrâneii care stau la taclale.

Tot aici o să găsești cel mai bun snack după o noapte târzie.

Nu trebuie decât să bați la ușa bucătăriei, unde se prepară toate bunătățile pentru următoarea zi.

___ Un desert pentru care aș ucide

Panna cotta cu kaki

De la restaurantul Stella

Unde te poți înfrupta cu o priveliște peste dealurile Umbriei, cu silueta Perugiei conturându-se frumos pe fundal. Ușor ridicol.

___ Un loc care mă falimentează de fiecare dată

FLYING TIGER

E o poveste foarte scurtă și simplă: nu am nevoie de nimic, dar cumpăr tot. Chintesența prostiilor simpatice și a geniului de marketing.

___ Primul loc de care m-am atașat

EDICOLA 518

Un chioșc cu cele mai frumoase reviste și cărți din lume, cu o gașcă dementă și evenimente culturale în stradă.

Așa de tare m-am atașat că nu am mai plecat.

___ Un loc de people watching

Grădinile CArducci

Și când te plictisești de urmărit moșnegi și cupluri la poză, imediat în spatele lor dai peste această priveliște.

___ Unde mă retrag pentru un pic de liniște :

LAcul Trasimeno

OAZĂ DE TURCOAZ la un sfert de oră de oraș.

___ Un wine-bar excelent

LA fame

Vinuri naturale, fermentări în sticle, scene ireale, arome vii și alte nebunii.

Într-un restaurant care noaptea se transformă.

___ Porția de cultură o iau de la

Vitrina antropologică

Mici istorii culinare pe via della Viola

La doi pași de locul cu vinuri demente dai peste vitrina lui Giancarlo Barronti, unul dintre cele mai mari și mișto antropologi pe cultura alimentației. L-am avut ca prof fix înainte să se pensioneze și pot să certific că: 1. e genial. 2. arată ca o versiune masculină a lui Maggie Smith.

Știți ce zic?!

Dar Giancarlo mai are și această jucărie

În care împletește istorii locale, culinare, antropologice, ironice, ca niște mici altare de obiecte și povești. Sau pur și simplu mesajul „Când oi avea timp”, atunci când nu îl are. Aștept vitrinele lui mai ceva ca pe un sezonul nou din „Stranger Things”.

Cum să nu-l iubești?

___ O ciudățenie

Antenele parabolice cu iisus

(eu explicând ciudățenia)

De altfel nici vederea din preajma ciudățeniei nu e rea

Alla prossima!