_

M-am surprins că petrec mult timp uitându-mă pe geam, că o ploaie de primăvară mă captivează mai tare decât orice carte sau serial din ultima vreme, și că lucrurile mici au uneori puterea să mă facă să regândesc totul.

_

Pentru cineva care s-a născut la mare și nu și-a găsit niciodată liniștea privind în larg, iar parcurile au fost mai mult un compromis, perioada asta a jucat un rol decisiv. Cam până în punctul în care am ajuns să îi invidiez pe patrupezii care s-au strecurat în parcuri după benzile cu „acces interzis”. Nu îi uit nici pe cei cu priveliște la mare sau șezlong în curte. Așa că, din vârf de pat, am ajuns să-mi reconsider un pic prioritățile și să-mi pun pe lista de dorințe mai mult soare și mai multă briză.

_

Pentru că nu sunt pregătită să renunț complet la ideea de vacanță vara asta, m-am reorientat spre ieșirile în natură, campatul în doi și cam orice presupune un drum nu foarte lung cu mașina și iarbă sub tălpi. Primul pas? Am adunat la un loc tot arsenalul de camping destinat până acum festivalurilor de muzică și m-am pus pe așteptat momentul în care îl voi putea plimba prin locurile minunate din țară pe care am tot amânat să le vizitez.

_

Tot pandemia m-a învățat să-mi eficientizez cumpărăturile (nu mă refer doar la rapiditatea de care nu eram conștientă că aș fi capabilă), să evit risipa și să valorific eventualul surplus de alimente. Iar întregul proces a fost dublat de faptul că mi-am regăsit plăcerea aranjării mesei și savuratul fără grabă, lucruri pe care abia aștept să le pun în practică și la primul picnic în aer liber.

_

Oricât de mult mă încântă ideea de a avea propria grădină, momentan trebuie să mă mulțumesc cu ierburile aromatice de la fereastră. Pentru restul există producătorii locali care au continuat să livreze bunătăți și pe care merită mai mult ca oricând să îi susții. Nu cred că mă bucură nimic mai tare zilele acestea decât gândul unei porții de cartofi noi cu usturoi și rozmarin proaspăt.

_

O fi doar un efect al statului între patru pereți, dar brusc, de cealaltă parte a geamului, totul mi se pare mai verde, mai luminos și mirific ca niciodată. Dacă declanșatorul a fost cireșul înflorit pentru care m-am trezit dis de dimineață câteva zile la rând să îl privesc în razele soarelui, călătoria mea (deloc psihedelică) a continuat cu privitul păsărilor din vecini și audiția muzicală aferentă.

_

Poate părea doar un episod, dar faptul că aș putea să port o întreagă conversație despre ciocănitori și mierle îmi spune că această fascinație recentă mă va urmări mult timp de acum încolo. Tu ce-ai descoperit la tine în perioada asta?

Mai multe de citit?