_

Mi-am dorit mult să o cunosc și față în față, ca să aflu care a fost parcursul ei spre asumarea unei identități feministe atât de curajoase.

Cum ai ajuns să te identifici ca feministă și ce înseamnă asta pentru tine? ___

Oana Maria: Sincer nici nu m-am gândit, cred că nu m-a întrebat nimeni cum a început, nu m-am gândit că încep ceva, dar cred că a pornit încă din copilărie cu faptul că rezistam la anumite așteptări ale altora să mă port într-un anumit fel.

___

Oana Maria: Mereu le respingeam, dar nu mă gândeam că e feminism atunci, ci pur și simplu mă scotea din sărite să mi se spună că trebuie să fac lucrurile într-un anumit fel pentru că sunt fată. Dacă aș începe de la început de tot, se pare că atunci când aveam 5 ani îmi plăcea să-mi ridic rochița și să le arăt tuturor copiilor ce am dedesubt, iar ei se distrau foarte tare și se adunau ca la un spectacol într-o scară de bloc.

___

Oana Maria: La un moment dat două fete mai mari au văzut că fac asta și m-au luat de mână, m-au dus acasă la ai mei și au spus: „Știți ce face fetița dvs? Își arată păsărica tuturor copiilor”. Am primit o palmă, nu mai știu, cred că de la tata, oricum amândoi părinții au început să-mi spună să nu mai fac asta, că pentru o fată să facă așa ceva e mare rușine, și mi s-a părut total absurd, nu credeam în conceptul ăsta de rușine.

Roluri și stereotipuri de gen ___

Oana Maria: După-aia cu căsătoria, de mică tot spuneam că nu vreau să mă căsătoresc și mă enervau oamenii care tot spuneau „Ei, o să vezi tu că o să te răzgândești”. Nu-mi plăcea ideea asta de reguli nescrise, că nu există excepții.

___

Oana Maria: Sau chestia asta cu copiii. Cei care au copil din jurul meu îmi spun tot timpul: „Nici nu știi ce bucurie, nici nu știi ce pierzi!”, asta în timp ce-i văd nefericiți, dar lăsând asta la o parte, toți sunt foarte pricepuți în a face o promovare enormă maternității. Mie mi se pare abuziv că sunt întrebată când o să fac un copil. Mi se pare agresiv, ar trebui să-ți vezi de planurile și de visele tale și să mă lași pe mine să le urmez pe ale mele.

___

Oana Maria: Am avut o perioadă în care am stat și m-am gândit și mi-am dat seama că este o frământare strict din cauza presiunilor sociale. Eu nu simt absolut nicio urgență să fac copil, nu-mi doresc să fac copil, am atâtea de făcut și pe plan social, și în plan artistic, nu asta ar trebui să fie preocuparea mea.

___

___

Oana Maria: Dacă o să vreau să am un copil mai târziu o să adopt, sunt destui copii care au nevoie de ajutor și de o familie, nu trebuie neapărat să fie copilul meu. Și în al doilea rând, oricum sunt urmărită de o groază de adolescenți și de tineri pe toate rețelele de socializare și vorbesc încontinuu cu ei. Le dau sfaturi de la droguri, sex, relații și ce vor ei, le dau încredere în ei, ca și cum aș fi mama lor.

___

Oana Maria: Deci, dacă stau să mă gândesc, feminismul meu a pornit inițial de la tot felul de chestii din astea mărunte, iar în timp am început să citesc articole despre feminism, să urmăresc artiste și scriitoare feministe, și așa am înțeles că, de fapt, sunt feministă.

Ce forme îmbracă feminismul tău și cum reacționează oamenii la el? ___

Oana Maria: Fac un fel de activism prin exemplul propriu. Faptul că mă expun prin tot ce fac, sunt foarte deschisă și postez în online despre alegerile mele și lucrurile în care cred, determină multe femei să-mi trimită mesaje.

___

Oana Maria: Îmi spun că se simt încurajate de mine, apelează la mine dacă au nevoie de sfaturi, deci e clar că foarte multe femei își doresc să meargă în direcția asta, în care să aibă din ce în ce mai multă încredere în ele, și că feministele care luptă prin exemplul propriu le dau putere.

___

Oana Maria: Pentru că le arăți că se poate să trăiești, să fii apreciată și să-ți creezi o comunitate doar prin felul tău de a fi, fără să te temi să fii tu. Uite că sunt feministă și nu sunt doborâtă și e ok, poți să fii și tu.

Egalitate de gen ___

Oana Maria: Am îmbrățișat asumat eticheta de feministă și pentru că am văzut că multe femei se tem de ea. Am vrut să le arăt că dacă ești feministă nu înseamnă că ești nebună, nici radicală, nici misandră, ci că pur și simplu este vorba despre dorința de a trăi într-o lume egalitaristă și n-ai de ce să-ți fie rușine de asta.

___

Oana Maria: Mă întristează mult mai mult misoginismul când vine de la femei. Primele dăți când am avut de-a face cu asta au pornit de la fotografiile nud pe care le fac. Am întâlnit reacții de la foarte mulți bărbați care mă făceau curvă și, ușor-ușor, au apărut și foarte multe femei care care le țineau isonul.

___

Oana Maria: Că eu și femeile ca mine stricăm imaginea feminității în general. La început eram destul de șocată, vorbeam cu ele și le spuneam „Băi, dacă nu erau feministele, tu acum nu puteai să stai la laptop să-mi scrii inepțiile astea, n-ai fi avut dreptul la educație, n-ai fi știut să-mi scrii toate lucrurile astea.

___

Oana Maria: Feminismul nu e doar despre niște femei care și-au ars sutienele, deși atunci a fost foarte important că și le-au ars, pentru că în perioada și în contextul ăla era obligatoriu sutienul, era ceva ce le impunea limite femeilor”.

Misoginismul internalizat ___

Oana Maria: Apoi am înțeles mai bine, din tiparele pe care le-am observat tot vorbind cu fetele din online și din articole despre psihologia misoginismului feminin, că el provine de la teama de a fi considerată victimă. Ele nu vor să fie victime și atunci se aliază cu agresorii. Pur și simplu vor să fie acceptate de către bărbați și, pentru acceptarea bărbaților, se întorc împotriva femeilor.

___

Oana Maria: Cât despre bărbații misogini, mulți dintre ei mă consideră o castratoare de bărbați, care e periculoasă, dură, rea. Pentru că transmit un vibe de putere și de hotărâre și pentru că știu ce vreau și nu permit nimănui să-mi spună ce să fac. Dacă un bărbat îmi zice să nu mai fiu așa furioasă, n-o să funcționeze niciodată. De mi-ar zice-o o femeie, hai poate aș asculta-o. Doar că o femeie nu mi-ar zice asta. Mi-ar zice: “Și eu sunt furioasă, soro!”

___

Oana Maria: Pentru ei, atitudinea mea nu e „tipic feminină”, așa că mă asociază direct cu agresivitatea. Am tradus recent o carte, a lui Grayson Perry, „Evoluția Bărbatului”, la Editura Vellant, excelentă, despre cum masculinitatea asta tradițională afectează nu doar foarte multe femei, ci și pe bărbați.

___

Oana Maria: Cartea explică cum mulți bărbați sunt traumatizați, de fapt, de așteptările rolului masculin de gen, iar cei care suferă din cauza feminismului sunt fix aceia care nu realizează că în secolul 21 nu poți să te integrezi ok decât dacă ești măcar un pic feminist.

Feminismul intersecțional ___

Oana Maria: Mă întreabă mulți oameni în comentarii și în mesaje de ce insist atâta cu feminismul, că nu mai e nevoie. E foarte populară această opinie, inclusiv în rândul femeilor, care de multe ori îmi spun, de pe o poziție privilegiată: „Eu n-am nimic, eu mă descurc, ce dacă mă fluieră muncitorii de pe șantier, eu sunt o femeie independentă și merg mai departe”.

___

Oana Maria: Dar asta nu înseamnă că asupra altor femei nu se răsfrânge diferit, în funcție de cum se simt ele în ziua aia, de mediul în care trăiesc sau de background-ul lor. Sau că nu trebuie să facem educație continuă ca să nu se mai întâmple. Și le explic la toate, sunt femei queer, sunt femei trans, sunt femei din etnii minoritare care au oricum mai mult decât ai tu de înfruntat, deci nu poți să zici tu ca femeie albă, privilegiată, business woman, că nu mai avem nevoie pentru că tu ești bine.

___

Oana Maria: Feminismul este despre intersecționalitate, deschidere și solidaritate și față de alți oameni, nu e doar despre faptul că tu ca femeie vrei să ai libertățile tale și atât. Nu mai știu cine zicea asta, că până când n-o să fie toată lumea liberă, nu o să fii nici tu liberă. Fotografii de Andrei Mușat

Don't forget to share!