_

Pe lângă interesul ei pentru teatru politic și alte forme de artă interdisciplinară activistă, Carolina scrie proză și diverși hibrizi de texte fragmentare politice-poetice, foarte personale. Am invitat-o să ne povestească cum s-a conturat ideea spectacolul de teatru „Negreșită” și care sunt mizele politice ale acestuia.

___

„Știi cât durează ca un spațiu sigur să se transforme într-un spațiu nesigur? Câteva secunde. Durează câteva secunde care devin minute care devin ore care devin zile care devin NON STOP.”

Cum ai ales să scrii un spectacol care documentează experiențe queer? ___

Nu am vrut să scriu o piesă de teatru așa, doar pentru mine, am vrut să aduc în discuție experiențele queer, pentru că era fix perioada referendumului pentru familie, din ce în ce mai mult discurs de ură homofob și cumva simțeam că e momentul să fac o poveste.

___

Dorința mea inițială, în acest context al referendumului, a fost să fac o cercetare mai documentată despre sponsorizările Coaliției pentru Familie de la organizații americane conservatoare creștine.

___

La început am citit foarte mult despre rădăcinile Coaliției, dar și foarte multă teorie queer și în paralel am colectat interviuri și povești personale ale oamenilor din jurul meu, în special oameni foarte apropiați, care au interacționat în viața lor, pe corpurile lor, pe străzi, cu violența.

___

Voiam să fac legătura dintre povești personale de violență și felul în care aceasta s-a intensificat odată cu apariția Coaliției pentru Familie, al cărei discurs public, legitimat și de către clasa politică, produce din ce în ce mai multă ură.

___

Pentru că tot acest discurs era peste tot, am hotărât să facem un spectacol emancipator doar despre experiențe queer, pentru comunitate și pentru reprezentarea unor voci neauzite. Ni s-a părut mai important să creăm un spațiu în care oamenii să simtă că sunt puse în cuvinte experiențe de viață, prin care trecem tot timpul, ca impuls de solidarizare.

___

„Nu, nu sunt comparabile primele povești de dragoste hetero cu primele povești de dragoste queer. Pentru că momentul în care afli că ești queer chiar devine altfel lumea asta, chiar vii dintr-o altă istorie. Și e un lucru pe care numai persoanele de la margini ar putea să-l înțeleagă cu totul. Nu e istoria pe care o citești în cărți. E istoria pe care o găsești scrisă numai în trupurile celor excluși.”

Care sunt realitățile comunității queer pe care ți-ai dorit ca acest spectacol să le reflecte? ___

Spectacolul „Negreșită” este despre devenirea queer în lumea asta, despre un parcurs la care nu te așteptai, despre violența poliției asupra persoanelor queer sau violența structurală, întâmpinată constant de persoanele care nu se încadrează într-un gen anume la prima apariție pe stradă, despre experiențe de auto-descoperire și experiențe de tandrețe.

___

Am încercat să conectez în text mai multe experiențe de opresiune, dintr-un punct de vedere intersecțional și anticapitalist. O altă temă importantă a spectacolului este semnificarea spațiului și faptul că un anume loc, un anume punct fizic pe harta orașului poate să însemne lucruri extrem de diferite pentru oameni din diferite clase sociale, din diferite genuri, la diferite ore.

___

Pentru noi a fost foarte important, cât am lucrat la spectacol, să nu prezentăm o victimizare continuă a persoanelor queer, și nu pentru că am avea o problemă cu victimele, ci pentru că o persoană care a trecut prin toate experiențele acestea opresive, dacă se vede jucată victimă constant, nu își ia demnitate din asta, mai degrabă își ia demnitate să vadă că poate să-și recupereze puterea și poate să continue să lupte.

___

Pentru noi, cele cu afinități mai activiste, acesta este happy end-ul, să ne solidarizăm toți, să facem o comunitate puternică, să nu ne mai fie frică singuri pe stradă. Ca să simplific, noi vedem solidaritatea ca fericire. Iar după toate experiențele greu de dus de pe parcursul spectacolului, ne-am dorit un final empowering, care să dea un pic de putere, care energizează, care nu te lasă pleoștit în spațiu, ci te aprinde un pic.

___

Să rămâi cu sentimentul că se poate, că nu e totul atât de negru, că sunt mulți oameni în lume care trăiesc experiențe oribile, dar dacă găsești căi prin care să-ți unești forțele într-atât încât să nu te simți singură, devine cumva mai suportabil și lupta devine una mai ușoară.

___

Spectacolul îmbină poveștile intime, de experiențe queer, cu credințele noastre, că ne dorim o societate care să nu fie capitalistă și exploatatoare, într-o lume mai feministă, în care oamenii înțeleg că opresiunea nu vine niciodată doar pentru anumite persoane, ci ca un set împotriva mai multor cateogorii marginalizate, care ar fi bine să se solidarizeze.

Support LGBT+ and don't forget to share!