Natalia, femeile și vinul vieții

De Emilia Barbu

Mai întâi îi vezi picturile. Figuri feminine contorsionate par să iasă din limitele pânzei, culorile explodează în combinații de texturi și forme organice, esențe descompuse se rearanjează în expresii tot mai autentice ale sinelui. Mai apoi faceți și cunoștință. „Sunt Natalia Romanciuc, o artistă contemporană dintr-o Moldovă mică, dar frumoasă și confortabilă, din satul însorit Beleavinți, în nordul țării”.

La 16 ani, Natalia s-a trezit într-o bună dimineață și a decis că va fi artist, „cum se întâmplă în filme”. Așa că ultimii trei ani de liceu i-a petrecut între cursurile normale și o școală de artă unde a început să învețe diverse tehnici de pictură. Au urmat apoi patru ani la Academia de Arte din Chișinău care i-au confirmat că era pe drumul cel bun, iar în anul doi de facultate și-a închiriat primul său studio și a început să lucreze la primele sale picturi, dincolo de lucrul academic.

De atunci nu s-a mai oprit. Micul său manifest sună ca o mantră menită să insufle energie vitală în obiectele din universul ei creativ: „Tablou! Paletă! Pensulă! Culoare! Scaun!” – toate se prezintă conștiincioase la apel, iar lumea din jur începe să intre toată pe o pânză.

Natalia are 26 de ani, este Fecioară, îi plac munții și marea în mod egal și nu are nevoie de prea multe lucruri ca să poată picta. Crede că „arta dacă nu e pâinea, atunci e vinul vieții” și nu își pierde inspirația aproape niciodată. La urma urmei, de ce ar face-o, cât timp pictura sa vine ca extensie a sinelui?

„Este rezultatul ritmului și stilului meu de viață. Pictura este în inima mea, iar acum este ocupația mea principală și o mare dragoste. Pictura pentru mine este o stare de bucurie și de liniște. Gândește-te, ce ar putea fi mai bun decât să fii fericit și calm în același timp? Arta aduce pace, vindecă, calmează, încântă, inspiră, aprinde, sperie, provoacă râs sau lacrimi. Arta a intrat în inima și subconștientul tău și acolo se așază ca o sămânță mică care dă muguri și apoi fructe.”

Fructul acestei semințe ia în mod recurent forma unei femei în operele Nataliei. Deloc întâmplător, pentru că pentru ea „viața este o femeie. Femeia este întruchiparea frumuseții și a iubirii absolute. Femeia mea este mamă, fiică, soție, karma, spirit, natură, primăvară, cer, flori, călugăriță, soră, himeră, animal: toate se țin de mână, este întregul univers.”

În acest univers au loc tot soiul de elemente, de la accesorii de modă la obiecte onirice care scot la iveală „o mică femeie de vis, femeia-copil”: dragonii și crocodilii, nori de bezea, rozuri și tușe diafane.

Dar în mod recurent apare și un scaun: „prima dată scaunul a apărut în tablou fără un personaj, într-un stil ușor Matisse. Inițial, m-au atras scaunele și fotoliile neobișnuite, mai târziu, în schițe – mi-am așezat femeile pe scaune.”

În picturile Nataliei, însă, „scaunul nu e doar o imagine sau un element de mobilier, este acea forță interioară și de sprijin care se află în fiecare femeie.”

Propriul său sprijin a căpătat noi dimensiuni odată ce a devenit mamă, iar picturile sale s-au modificat și ele astfel încât să reflecte această nouă realitate. Femeile încep să se transforme în Madonne, tușele prind forme de îmbrățișări materne, iar picturile Renașterii iau rolul de reper și sursă de inspirație.

Natalia apreciază și libertatea pe care i-o conferă arta, faptul că poate fi oricând diferită, fără să se preocupe prea mult de standarde și de așteptări, poate să aibă hainele pătate cu vopsea, să bată câte cuie vrea în pereți, să întindă pânze pe șasiuri de doi metri cu muzica dată la maxim și cu feminitatea intactă.

Adoră procesul, actul în sine și are ritualul său preferat, care începe cu un cappuccino dublu la cafeneaua de lângă atelier și continuă cu momentul în care își salută, rând pe rând, picturile. Apoi se schimbă în hainele de lucru, alege un podcast sau un playlist și începe fără ezitare. Pauzele și le petrece deseori în compania prietenului său, Ciprian Antoci, artist și el, la o cafea sau la o partidă de șah.

Viitorul Nataliei prinde formă odată cu tablourile sale: recent a avut parte de o colaborare cu Galeria Kulterra, iar între timp cartierul său general s-a mutat în București, făcând loc pentru o nouă etapă în viața sa creativă.