O poveste cu final mai scurt

Dacă în izolare ai fost nevoită să-ți tunzi singură vârfurile ca un profesionist, află că eu doar mi-am îmbunătățit tehnica. Sau nu?

Sunt o perfecționistă. În traducere, un coșmar pentru orice hairstylist. Altfel spus, nu merg la salon decât atunci când simt nevoia unei schimbări radicale de look (ceea ce se întâmplă oricum rar) sau a unui tratament-minune.

În rest, recunosc că nu mă încred decât în forțele mele. De la hidratare, la regenerare, la aplicarea cu migală a măștilor. Am trecut prin câteva experiențe care m-au costat șuvițele, motiv pentru care prefer să mă scald în ape liniștite, în care naturalul tronează.

Nu mă vopsesc decât foarte rar, nuanță pe nuanță (și nu la salon), nu experimentez nici la capitolul coafură (chiar și coada de cal îmi cam dă de furcă) și îmi tund vârfurile singură.

Da, la mine în baie, deasupra chiuvetei, o dată la trei luni, cu ajutorul unei forfece profesioniste cumpărate de pe un shop online, după o cercetare amănunțită în prealabil, desigur.

De ce fac asta?

Pentru că-mi doresc ca cei maximum 5 centimetri la care mă încumet cu greu să fie fix 5 centimetri. Adică nu 6, nu 7 și în niciun caz 8 sau 9, pentru că altfel voi simți cum îmi fuge pâmântul de sub picioare. Cum spuneam, control freak.

Apoi, am mai povestit în trecut că-s o persoană comodă. Cunoscutul mă ține pe linia de plutire, necunoscutul mă destabilizează, chiar și atunci când vine vorba despre podoaba capilară. Am aceeași coafură de când lumea și pământul parcă și singurul exces la care mă supun, o dată la muuulți ani, este bretonul.

Așa că tot ceea ce se întâmpă la capitolul păr se întâmplă în propria baie. Și, dacă tunsul vârfurilor este o mini-corvoadă de fel pentru mine, în perioada izolării și a distanțării sociale m-am metamorfozat în stilist și mi-am dedicat timp serios. De la calculat cu acuratețe numărul de centimetri, la transformat baia într-un cvasisalon.

iată și necesarul

- o foarfecă profesională, cum am zis - două oglinzi mai mici, ca să am vedere din mai multe unghiuri - un pieptăn, tot profesional, cu dinți ceva mai rari, ideali pentru firele mele groase - o pungă din plastic, pentru a strânge resturile

După ce am pregătit arsenalul, m-am apucat de treabă. Am împărțit părul în două secțiuni egale, apoi am început să tai. Întâi din stânga, apoi din dreaptă, din nou din stânga, iar din dreapta… Numai că nu reușeam să ajung la aceeași lungime.

Evident că s-a instalat panica. În primul rând pentru că depășisem cu brio cei 5 centimetri alocați. Oglinzile nu-mi erau deloc de un real ajutor, iar uneltele nu mă ajutau să dau timpul înapoi….

Cum am salvat situația?

Nefăcând ceva în mod special. Am sperat că se va întâmpla o magie în timp ce mai tăiam puțin din păr și mi-am promis că atunci când starea de urgență va fi doar o amintire voi apela la expertiza unui stylist, pentru a face ordine în dezordinea mea. Nu mi-am mai întins părul la perfecție, am uneltit la niște bucle sauvage și m-am bucurat puțin că nu sunt nevoită să defilez așa pe stradă.

Am ajuns la salon între timp? Nu, pentru că acum nu mi se mai pare chiar atât de tragic totul. Ba chiar sunt pregătită mai bine ca niciodată pentru încă o rundă. Lesson learned? Știu că doar pe sfert, dar exercițiul e mama învățăturii, nu?

Vrei să citești mai mult?

Ajungem și la tine pe mail!

Created with Newsroom AI