Incultura mea e vastă, așa că am aflat abia luna asta de existența unui artist român fabulos. Pictor și sculptor, Horia Damian se naște în 1922, expune o dată la Ateneul Român, înainte să se instaleze definitiv la Paris în 1946. Acolo îi cunoaște pe Fernand Léger, Brâncuși și Yves Klein (cu care se împrietenește pe viață), iar mai târziu, îl întâlnește și pe Salvador Dalí, care îi propune să construiască intrarea monumentală a Teatrului Muzeu de la Figueras.

Nu fac doar name dropping, dar într-o călătorie prin lucrările lui le vezi tuturor amprenta. M-am îndrăgostit iremediabil de galaxiile lui brâncușiene din anii '70, de seria de piramide (una dintre ele se poate vedea la MARe), de porțile înstelate și de marile coloane, de vaporul din 2002 și mai ales de marele zid cifrat (2002), pe care nu l-am găsit însă în nicio formă online, doar într-un catalog scos de MNAC în 2009. Karin Budrugeac

Ro.Areal, un cont de Instagram care „expune“ portofoliile unor fotografi români contemporani. Așa am descoperit câteva proiecte pe care nu le știam și pe care mi-aș dori să le văd urcate pe pereți, prin vreo galerie bucureșteană. Printre ei, Kincső Bede, Andrei Venghiac sau Patricia Moroșan. Mirela Ujică

@nonainescu

La începutul anului, Rijksmuseum și-a mărit colecția de opere de artă digitalizate și lăsate la liber pe site-ul lor (ba chiar ești încurajat să le descarci gratuit sau să le colecționezi acolo), așa c-am îmbrățișat alternativa la scrollatul fără noimă pe Instagram. Iar faptul că poți să-ți alegi detalii specifice din picturi, mi-a dat serios de „muncă”. Cine ar putea să-i reziste unei maimuțe care ține în brațe o pisică? Sau mâinilor din care nu lipsesc niciodată florile? Irina Munteanu

Tacita Dean și operele sale explodate în nori, munți și zăpadă făcute din cretă pe tablă neagră, pe care am descoperit-o în cartea lui Ali Smith. Sper ca la un moment dat să reușesc să le văd într-un muzeu și să trăiesc un pic, literalmente, cu capul în nori. Emilia Barbu

Am văzut multe lucruri în perioada asta, LIVE mă refer. Acest text e scris când mai era un pic și pleca revista la tipar, asta înseamnă că am văzut cum n-am timp să văd mare lucru să vă recomand, și Mercur era retrograd (e important, nu glumesc!).

Pe scurt, în ultima săptămână, vreau să spun că am văzut cum a căzut o poliță de pe perete cu tot ce era pe ea, am văzut cum s-a blocat ușa de la cameră cu mine pe dinăuntru (de două ori!), am văzut cum pâlpâia semnalul roșu de la alarma de gaze în timp ce țiuia anormal de tare, am văzut cum n-am portofelul la mine în fața casierului de la Mega după ce am pus toate produsele în sacoșă ș.a.

Dar dacă vreți să vedeți musai ceva recomandat de mine, vă rog să vedeți videoul cu Megan, Tatiana, Anne și Ada. Amalia Dobre

Un spectacol de teatru, „Fluturii sunt liberi“, în regia Anei Maria Ursu, care este special pentru că este accesibilizat pentru persoane nevăzătoare și, totodată, este produs de un spațiu cultural independent din Timișoara pe care abia aștept să-l vizitez într-o zi, Teatrul Basca. Ioana Ilie

Trimitem recomandări și în newsletterul Glamour, Ping Pong, în fiecare vineri de la 14.00.