
de Irina Munteanu
Meet the artist: Cristiana Bucureci
Seria „Meet the artist” continuă alături de Cristiana Bucureci, artista de colaje care semnează una dintre copertele numărului de iarnă Glamour.



Cristiana Bucureci este antreprenoare și artist de colaje într-o continuă explorare și evoluție. Spune despre ea că nu e „genul de artist disciplinat care merge zilnic la atelier și creează”, conduce o agenție de comunicare și, „mai nou, copii o conduc pe ea”, iar în tot acest tumult, liniștea și-o găsește exprimându-se prin arta pe care o creează.
Nu îi lipsesc niciodată cutterul, lipiciul și planșa pe care decupează, acest „trio sfânt fără de care nu are cum să coleze”, iar pentru ea, principala provocare atunci când lucrează la un colaj nou rămâne să „surprindă totul, fără să exagereze”. De aceea caută mereu punți între universuri paralele și preferă să se lase surprinsă de rezultatele neobișnuite pe care le obține.
Am pornit să aflu mai multe despre Cristiana și alte detalii de culise din atelierul ei.
Când ai descoperit arta colajelor și cum ai ajuns să te ocupi cu asta?

În 2013 am făcut un shift destul de puternic în viață și în carieră. A fost anul în care am fondat agenția Creionetica, am ieșit dintr-un ONG după opt ani de activism și m-am dedicat tot mai mult artei colajelor. Cel care m-a impulsionat să fac colaje este Andrei, soțul meu și partenerul meu de lucru.
El fiind la rândul lui un artist muzical, m-a atras în proiectele personale și așa am realizat primele 12 artwork-uri pentru albumul trupei lui de atunci, Crowd Control. A fost o experiență intensă – nopțile le dedicam colajelor, iar zilele, jobului full time în agenție.
Care a fost primul colaj pe care l-ai făcut?
Se numește „Loud Blood Youth”, colaj denumit după titlul albumului muzical cu care am debutat ca artist. De fapt, toate colajele din această serie poartă numele pieselor și sunt inspirate de versuri și sound. Este o colaborare de suflet de care sunt foarte mândră.

Cum ți-ai descrie stilul?
Stilul meu de colaj este unul contemporan, cu tendințe fashion, deseori decorativ, îndrăzneț cromatic, texturat. Îmi place să găsesc punți în universuri paralele. Deseori folosesc elemente din arhitectură pentru a portretiza oameni, folosesc elemente vegetale sau animale în compoziții pentru că îmi plac abordările eclectice și cochetez cu neobișnuitul. După părerea mea, acesta este rolul colajului, să surprindă prin juxtapuneri nefirești.

Povestește-ne despre tehnica ta – cum decurge munca pentru o lucrare?
De obicei combin digitalul cu handcut-ul. Dar plăcerea mea, dacă vorbim de proces, este să decupez și să lipesc, să descopăr elemente și texturi și să mă las surprinsă de rezultate. E o tehnică ludică și terapeutică prin care îți dezvolți abilitatea de a lucra cu mâinile. Ador să fac colaje cut and paste și prețuiesc unicitatea lor.

La polul opus, colajul digital este mult mai controlat tehnic și conceptual. Pornesc de obicei de la un brief, apoi o schiță mentală sau în creion și îmi aleg elementele foarte țintit. Nu mă apuc să caut random tot internetul pentru că risc să mă înghită cu totul.
De unde îți vine inspirația?
Îmi place să mă documentez când primesc un proiect nou, fie studiez artistul, ascult muzica lui sau citesc cartea pe care o ilustrez, încerc să obțin informații despre cauze când lucrez pentru un proiect social. Apoi îmi fac o hartă mentală cu elementele reprezentative și abia apoi trec la treabă.

Dar pe cât de organizată sunt în lucru cu proiectele comandate, pe atât de haotică sunt cu cele cut and paste. Îmi place să mă las purtată de val și să descopăr, apoi să combin și în final să mă entuziasmez de ce mi-a ieșit. Bineînțeles că pornesc de la un concept în minte, dar procesul e mai important decât rezultatul pentru mine.
Ce artiști te-au influențat sau continuă să o facă?
Mă inspiră și, totodată, fascinează Linder Sterling pentru cum șochează, intrigă și excită ochiul oricărui privitor. Anthony Zinonos este fabulos prin simplitate. Nu voi avea niciodată talentul lui de a spune atât de multe prin atât de puține elemente. Sunt mulți artiști care mă influențează să-mi depășesc limitele – Sammy Slabbinck, Mario Wagner, Julien Pacaud, Alec Gross, Francisca Pageo și Julia Geiser sunt doar câțiva dintre ei.
Cum alegi elementele pe care urmează să le folosești?
Am teancuri întregi de reviste, pliante, broșuri care tot iau amploare. Ca artist de colaje trebuie să ai vocație de hoarder. Sunt zile când doar decupez și organizez elementele. Mi-am creat mai multe foldere pe diferite tematici, reciclând niște coperți vechi de viniluri. Ceea ce mă ajută să caut rapid ce am nevoie. Nu degeaba trăiesc cu un muzician.

Ce te bucură mai tare – întregul proces sau rezultatul?
Nu cred ca pot trăi unul fără celălalt. La fel ca într-o relație de iubire. Satisfacția unei lucrări mișto nu poate fi înlocuită de nimic. Îmi dă energia necesară să nu mă opresc. Dar eu prețuiesc mai mult procesul și elementul-surpriză. Este ca un joc de copii.
Cum arată planurile de viitor?

Deși e pandemie, anul acesta am avut două expoziții colective minunate și sper să continui la fel și anul viitor. Am în lucru două proiecte personale: unul legat de revistele vechi românești de film și altul despre artistele care mă inspiră prin personalitatea și arta lor.
Plănuiesc de asemenea o nouă colaborare cu soțul meu, Andrei Bucureci, care lucrează la un album muzical solo. Eu voi face artwork-urile pieselor și câteva videoclipuri animate. Mai am în plan de ceva timp să lansez un brand de haine cu colajele mele, intitulat EYECUT, care sper să prindă contur anul viitor.
Go to page
We're sorry, it looks like your browser doesn't support this experience.