De Irina Munteanu
Ada Moisă este artist de colaje și graphic designer, adoră culoarea galben, revistele vechi și texturile și decupează tot ce-i pică în mână.
Artista semnează și una dintre copertele numărului de iarnă Glamour, motiv pentru care am pornit să aflu mai mult detalii de culise direct de la ea.
Am avut norocul să cresc într-o casă plină de cărți și să am o familie foarte open-minded, cu înclinații artistice și în același timp practică. Tatăl meu, pasionat de literatură și de frumos, mi-a transmis de mică ideea că „în artă nu există nicio regulă”, iar mama ne-a încurajat mereu pe mine și pe sora mea să creăm tot felul de DIY crafts.
Apoi, în adolescență, am descoperit Monty Python și colajele suprarealiste ale lui Terry Gilliam. Stilul lui m-a făcut să realizez că pot să devin artist chiar dacă nu desenez. Așa că m-am apucat să decupez toate revistele pe care le găseam prin casă și să le lipesc peste tot prin cameră.
Pentru mine, inspirația vine din experiențele personale cel mai des, dar și din natură sau din literatură. De exemplu, în copilărie aveam o carte de Contesa de Ségur, „Povești cu Zâne”, ilustrată de Smisleaev. Mi-a plăcut foarte mult să analizez ilustrațiile pentru că erau diferite de cele din cărțile de basme, nu era nimic vesel în ele la prima vedere.
Georges Braques, Terry Gilliam, Jean-Michel Basquiat și Kurt Schwitters sunt câțiva dintre artiștii care mă inspiră.
Folosesc un mix de tehnici, atât digital, cât și analog. Colajele de mână sunt și vor fi mereu preferatele mele, însă e foarte ușor să creez digital deoarece îmi oferă o libertate mai mare în prelucrare. Practic, când încep o lucrare, pornesc cu ideea și mesajul pe care vreau să îl exprim și apoi continui cu ore bune de research - căutare de poze, videos, informații despre subiectul tratat, istorie, etc.
Prefer să prelucrez cât mai puțin pozele, asta pentru ca lucrarea să fie cât mai apropiată de un colaj analog, unde nu poți interveni foarte mult pe bucata de revistă sau ziar.
Procesul pe departe. Este foarte liniștitor și de multe ori nu știu exact cum va ieși, ce elemente voi găsi să folosesc. Este minunat când descopăr piesa lipsă din puzzle. Cât despre rezultat, cred că mulți artiști sunt critici cu munca lor și de asta și eu am tendința să-mi critic aspru lucrările și să le găsesc loc de îmbunătățire.
Provocarea cea mai mare pentru mine este expunerea față de public. Devii extrem de vulnerabil în fața atâtor perechi de ochi, care nu te cunosc și nu îți știu experiențele. Eu sunt o persoană mai retrasă și la început mi-a fost mai greu să arăt lumii exact ce simt și ce consider. Acum înțeleg că e o parte necesară pentru procesul meu creativ și continui cu fiecare lucrare să ating privitorul, să îl fac să simtă ceva… orice!
Citește și alte interviuri din seria „Meet the artist”, cu artiștii pe care îi admirăm și pe care credem că trebuie să îi cunoști și tu mai bine.