De Irina Munteanu Fotografii de Iustin Șurpănelu

Mădălina Pavăl

INTERVIEW

Pe 30 noiembrie, „într-o seară cu poveste, când toate miturile de Sf. Andrei duc spre iubire și sortit”, Mădălina Pavăl și orchestra ei s-au întors în Control unde au lansat „Ochi de prune”. „Povestește iubire și iubire vei primi – fix așa a fost concertul și e tare fain când vezi că lumea vibrează împreună cu tine”, spune Mădălina.

Un moment bun să o invit să ne povestească mai multe despre Mădălina Pavăl Orchestra, proiectul ei curatoriat de artistul și producătorul Alexei Țurcan, și albumul „Roiesc”, dar și despre rădăcinile și folclorul din muzica ei.

Mădălina, cum te simți după o vară plină de concerte prin toată țara? Ai vreo amintire preferată?

Am așteptat mult „vara” – am pus în ghilimele pentru că a fost mai mult decât un anotimp, pentru mine a fost validarea anilor de muzică și de adunat cu lumea. Încununarea ideii că ce facem, facem bine și oamenii sunt deschiși să audă muzică nouă.

Ne-am conectat și cântat, am surprins clar multe momente de ținut minte și am fost atentă să filmez mare parte din ele. Vara lui ‘22 a fost intensă, iar la finalul ei am simțit să îi dedicăm un cântec. Asta e amintirea preferată – piesa „vară, vară” în care am cuprins contrastul dintre toată agitația verii și liniștea că poți cânta despre asta.

Povestește-mi puțin despre orchestra ta – cum ați ajuns să colaborați și cum ai descrie dinamica din interior?

Orchestra este o combinație de muzicieni din lumea clasică și scena alternativă. Noi îî spunem muzică de dans, de mers la pas și fugit pe deal. În live-uri se vede cel mai bine energia și diversitatea de sunete. Complicat de explicat, dar harpa, alături de tobe, percuții și ritmuri de rock, are un aer exotic.

Când adaugi flaut, acordeon, violoncel și câte și mai câte, iese Mădălina Pavăl Ochestra și sunt foarte mândră de asta. Sunt 10 muzicieni – prieteni cântăcioși și cu poftă de viață.

Sunt curioasă și cum decurge o zi de creație pentru voi – cum dezvoltați ideile, cum funcționează lucrurile?

Creațiile și ideile crețe vin din viață, noi doar avem răbdarea să le povestim. Alexei Țurcan creează muzica filmului nostru. Suntem matinali, deci totul începe cu o cafea. Se întâmplă, se pornește și se plămădește de la mine și Alexei. Ne petrecem mult timp în studioul Unda Recording, acolo preînregistrăm multe schițe. Ideile vin din altă parte – afară, la mare, la teatru, în copac, în mașină sau pe bicicletă. Producțiile finale se întâmplă tot la Unda, facem casă bună.

Ați lansat albumul „ROIESC” primăvara asta. Cum s-a legat albumul și cât a durat întreg procesul?

Noi de curând ne-am dat seama că sunt doi ani de când am făcut primul cântec în formula asta, pe atunci nu știam că vom scoate un album. „Roiesc” este adunarea organică a mai multor cântece, e o poveste despre natură și relația noastră cu ea. Despre lună, mare și soare și inspirația pe care ne-o dau ele.

Și pentru că era de dans i-am zis „Roiesc” și s-a dovedit a fi predestinat. Apropo, cât ne jucam noi de-a natura, Alexei a compus soundtrack-ul filmului „România Sălbatică”, iar eu am cântat versurile de pe tema principală a filmului. A fost o bucurie să dau glas naturii și frumuseților românești. Vă invit să descoperiți filmul.

Ați plecat la drum cu o temă în minte? Sunt melodiile conectate între ele, ca într-un puzzle?

Mai ales pentru un prim proiect între doi artiști, inspirația trebuie să fie comună, cred eu. E ca și cum ți-ai cauta rădăcinile, așa ne-am întors în copilărie. Am trăit cu aceleași muzici și am simțit un pic mai mult că vorbim aceeași limbă. Acestea sunt primele elemente din puzzle. Tabloul întreg pe care ni l-am propus a fost să facem muzică pe simțite. Așa este „Roiesc” și așa vom continua.

De unde vine fascinația ta pentru muzică folclorică, pentru tradiții?

De pe uliță de la mine. Din copilărie și din jocurile pe care le jucam. Am avut norocul să cresc într-o zonă în care se mai practică și acum obiceiurile vechi, se mai poartă o ie, se adună lumea la sărbători.

Cum erau legendele despre boierii care își spălau aurul în râul Moldova din spatele casei mele. Noi pe acolo ne jucam! Fiind în miezul acestor lucruri, acum le port cu mine. Ba mai mult, încerc să le dau mai departe.

te-ai născut în Bucovina, ceea ce clar și-a lăsat amprenta asupra muzicii tale. Îmi poți spune mai multe despre asta? Cât de natural îți vine să te exprimi așa?

Îmi place cât de natural vine. Îmi place că m-ai întrebat asta. Sper să am naturalețea bucovinenilor, bunătatea și mândria lor, mai ales când au pe cineva talentat sau dibaci în comunitatea lor. Mai mult decât amprenta muzicală este cea de rădăcină, sămânța aia bună în care faci tu, cu mâna ta, faci bine și ești bun și restul lucrurilor se așază singure.

Cum ți-ai dori sau cum plănuiești să integrezi mai departe elementul de folclor în muzica ta?

Folclorul în viața mea este neplanificat. Îmi place să cred că am reinventat sonorități românești cu un vocabular clasic păstrând dinamica de dans si forța tribală a mulțimii de percuții și rimt. Unii îi spun world music, pentru noi e un ansamblu care poate doini pe românește și te poate învârti haiducește.

Asta este legătura cu muzica mea, dar folclorul este limbajul tuturor. Fiecare are o rădăcină de căutat, un obicei de transmis, o vorbă de drag spusă ca acasă, un cântec cu amintiri și acesta este folclorul. El e gata integrat.

Created with Newsroom AI