Irina Munteanu

Obsessed

Lucy Dacus și câteva însemnări intime din paginile jurnalului său

_

În numărul de vară GLAMOUR, am stat de vorbă cu cântăreața americană de 24 de ani despre încrederea în sine, felul în care ne percepem corpul și alte însemnări intime din paginile jurnalului său.


Lucy Dacus este cronicarul propriei sale vieți, de la însemnările zilnice într-un jurnal pe care îl ține de pe când avea opt ani și până la cele două albume lansate.


Versurile ei îți vor frânge inima în milioane de bucăți, dar o vor face în cel mai blând mod posibil, iar cu fiecare ascultare îți vor reda speranța.


În penultima piesă lansată de ea, „My Mother and I”, Lucy Dacus vorbește despre rușinea și temerile pe care fiicele le moștenesc adesea de la mamele lor, dar și despre mândrie și lecții de iubire.


Mi-am propus să cunosc mai bine forța creatoare din spatele versurilor ei.

Muzica a fost întotdeauna prezentă în familia ta. Așa ai început să cânți și să compui?

Părinții mei m-au încurajat mereu să cânt. De fapt, mama mea m-a învățat cum să îmi folosesc corect vocea de la o vârstă fragedă pentru că își dorea să fredonăm împreună piese de la radio. Cred că mulți copii au aptitudini muzicale, însă nu sunt încurajați să își dezvolte această latură. [...] Nu mi-am dorit niciodată să cânt. O fac dintotdeauna, așa că nu am simțit că este ceva special.

Știu că ții un jurnal încă din copilărie și continui să o faci. Privești asta ca pe o formă de terapie? Sau este vorba mai mult despre a ține toate amintirile la un loc, de a fi „istoricul” propriei tale vieți?

Jurnalul mi-a dat ocazia să îmi ascult vocea în mod conștient. Să pun în cuvinte ceea ce simt m-a ajutat să fiu un om mai bun și să scriu mai bine. Le privesc într-adevăr ca pe niște cronici personale acum, însă pentru moment, actul scrierii este cel care contează cu adevărat.

Ambele tale albume sunt deosebit de intime și emoționante. Într-un fel sau altul, le vezi și pe ele tot ca pe niște jurnale?

Atât „No Burden”, cât și „Historian” servesc drept arhive ale minții mele în momentul în care au fost concepute.


„Chiar și din punct de vedere acustic, vocea mea s-a schimbat (sper că în bine) între cele două albume. Nu le ascult prea des, însă atunci când o fac, nu aud muzica, ci mă aud pe mine în dialog cu mine însămi, așa cum se întâmplă și cu jurnalul meu.”

Faci parte și din trupa boygenius. Cum este pentru tine să cânți într-o trupă și să creezi alături de alți artiști?

Ador să cânt alături de Phoebe (Bridgers) și Julien (Baker). Presiunea pe care o simt se împarte la trei, iar mândria este de trei ori mai mare.


A fost mult mai simplu decât mi-am imaginat să lucrăm la acest album și datorez totul felului lor de a fi. Îmi place să am propria trupă în care iau eu toate deciziile, dar îmi place și să fac parte din boygenius, unde lucrurile sunt orientate mai mult către colaborare și muncă de echipă.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai aflat despre tine de când faci muzică?

Îmi place să cred că sunt o persoană foarte deschisă, conștientă de ea însăși, dar cu fiecare piesă pe care o scriu, aflu ceva nou despre mine, un fel de secret pe care l-am păstrat în tot acest timp fără să îmi dau seama. Mă surprinde întotdeauna cât de multe lucruri pot afla despre mine, pentru că am impresia că trebuie să știu deja tot ce este de știut.

Ai spus despre cea mai recentă piesă a ta, „My Mother and I”, că se concentrează asupra imaginii corpului și distincției dintre trup și suflet. Pe de o parte avem mișcarea de body positivity care se află în plină ascensiune, iar pe de cealaltă parte suntem bombardate cu expresii ca „beach body” și „bikini proof”. Cum reușești să găsești calea de a te simți bine în pielea ta?



Încrederea în mine vine și pleacă, însă mă ajută să îi aud și pe alții vorbind despre insecuritățile lor legate de felul în care arată și încrederea pe care o au în ei.


Corpurile sunt ciudate și se schimbă de-a lungul timpului, așa că este normal ca felul în care le percepem să fluctueze și el. Încerc să mă asigur că este vorba de fapt de un ciclu și că gândurile mele negative au mai mult de-a face cu creierul decât cu înfățișarea mea.

Care este primul lucru pe care îl vei face după ce termini turneul?

Am primit cadou de ziua mea un set profesionist de tarot, așa că știu cu ce îmi voi ocupa timpul odată ajunsă acasă!

_________

Urmărește-o pe Lucy Dacus pe rețelele de socializare și nu rata următorul ei concert!


Spune-le și prietenilor tăi!

Created with Newsroom AI

Go to page

We're sorry, it looks like your browser doesn't support this experience.