TARTELICIOUS

Am stat de vorbă cu Rodica Coderie și Cătălina Dima, proprietarele Tartelicious, despre schimbările prin care trece acum bistro-ul și despre cum s-au adaptat noului context.

Când a început toată nebunia eram după un weekend arhiplin (weekendul mucenicilor) și sincer, două zile mai târziu, realitatea se schimbase total față de ce știam noi sâmbătă. Acum punem planurile de dezvoltare on hold și ne concentrăm pe menținere și supraviețuire ca toată lumea.

Bineînțeles, dacă vom găsi o oportunitate ce presupune un risc mai mare o vom lua în considerare, nu vom stagna. Dar până atunci, ne vom dezvolta mai mult gama de produse, rămânând tot în zona de „bakery”. Partea cu salatele și ce mai aveam în plan mai trebuie să aștepte un pic.

Am închis tartăria, lucrăm doar pe comenzi și încercăm pe cât posibil să le grupăm pe anumite zile. În weekenduri avem diverse colaborări cu cafenele din București pentru a livra „brunch-ul acasă” și credem că aceste parteneriate și susținerea reciprocă sunt mai importante ca oricând. Comunitatea micilor afaceri trebuie să existe în continuare.

Comenzile le preluam și înainte online, pe paginile de Instagram sau Facebook, dar am observat că în perioada asta expunerea este mai mare, sunt mai activi cei care ne urmăresc. Ce-i drept, numărul celor care veneau pe recomandări a scăzut, iar creșterea se vede acum din zona online.

Săptămâna trecută am început producția de babka, cozonacul tartelicious, și ne-au uimit comenzile din primele două zile de când am deschis listele. Zilele acestea, orice comandă contează enorm pentru noi.

Mulți ne-au promis că ne vor vizita de cum ieșim din izolare, în special cei care abia ne descoperă. Aceste comenzi, promisiuni și gânduri bune ne țin pe linia de plutire și ne încurajează să mergem mai departe.

Iar când vom mai avea colaborările cu cafenele (pachetele de weekend) îi vom încuraja să își facă zilele mai frumoase cu ele. În felul acesta susținem împreună mai multe businessuri mici din București. Știm cât este de greu și copleșitor pentru toată lumea. Din fericire, mulți dintre noi avem afaceri preferate pe care ne dorim să le susținem.

Când am început să nu mai mergem în tartărie, am zis că vom avea mai mult timp pentru acele lucruri care erau mereu amânate - site, contabilitate și altele de bucătărie internă - însă după deja trei săptămâni ne dăm seama că nu am făcut nimic din ce ne-am propus.

Și nu pentru că am fi stat degeaba, ci pentru că au venit mereu altele pe care a trebuit să le rezolvăm. Nu ne plângem, ne place să fim ocupate; în felul acesta nu lăsăm anxietatea să ne devină cea mai bună prietenă.

Însă până atunci, ne încărcăm bateriile, ne odihnim și ne relaxăm „mușchii și oasele” pentru că aveam nevoie. Nu sub forma asta, dar ce să mai facem acum?