Peștele Fierăstrău e o afacere de familie care face piese de mobilier din lemn masiv. Producția se face la comandă sau în serii foarte mici, într-un ritm personal, cu un mare accent pe finisarea manuală

Ana Maier, co-owner Peștele Fierăstrău ne-a povestit mai multe. Cealaltă jumătate a afacerii și cel care petrece cel mai mult timp în atelier pentru că se ocupă de design și de execuție, este Cătălin Maier, soțul Anei

Ana, voi ați început afacerea acum aproape patru ani. De ce tocmai mobilier din lemn?

Ne-am apucat de acest business în primul rând pentru că iubim lemnul. Ne place pentru aspectul lui cozy: orice casă arată mai primitoare când are obiecte din lemn. Apoi e și foarte ofertant din punct de vedere senzorial. Îl atingi și simți tot felul: că e cald, sau noduros, ori, dimpotrivă, foarte fin. Și mai e și mirosul. E aproape mereu parfumat. Ca să nu mai spun că e și cel mai sustenabil material posibil pentru mobilier.

Nu poluează să-l obții și tratat corespunzător rezistă sute de ani. Se poate lăsa moștenire. Apoi, nu cred să fi existat vreo perioadă în care lemnul să nu fi fost apreciat. În momentul de față, dacă lucrezi cu lemn, e de dorit să nu arunci nimic. Să folosești toate bucățile, toate resturile. Sau chiar să folosești lemn reciclat de la mobilă veche sau alte obiecte vechi.

Voi faceți asta?

Da, am experimentat cu lemn vechi și folosim toate resturile din atelier. Facem asta de la bun început. Am fost nevoiți pentru că lemnul e foarte scump și nu ne permitem să aruncăm nicio bucățică. Avem o comodă ale cărei picioare sunt din multe bucăți asamblate, ca un lego. Acelea sunt resturi, nu am mărunțit lemnul în mod special. E comoda cu care ne-am prezentat anul trecut la Romanian Design Week și pe la mai multe târguri.

Care este semnătura voastră?

În primul rând, evităm formele perfecte: lemnul care e complet fără defecțiuni, sau tăieturile perfecte, vopseaua uniformă, ultra finisajele etc. Ne place să exploatăm urmele lăsate de gater de la tăierea inițială, sau, dacă se nimerește un lot de scânduri care a stat în ploaie, nu o să mascăm suprafața aceea pătată. Dimpotrivă, ne place s-o scoatem în evidență. Ne plac petele, stropii de baiț și texturile lăsate de diverse instrumente de tăiat.

Nu ne-am propus de la început să ne placă toate astea, ne-am dat seama pe parcurs. Pe măsură ce ne soseau loturile de lemne, ne minunam de fiecare dată de aceste detalii. Și tot căutând în direcția asta, am descoperit designeri internaționali care se joacă cu imperfecțiunile oferite de natură și cu întâmplarea. De la care am învățat mult.

Nume, te rog!

Ne place Sebastian Cox. E un designer britanic care lucrează exclusiv cu lemn englezesc obținut din suprafețe de pădure din Kent pe care le administrează chiar el. E atent cu cantitățile de dioxid de carbon stocate de afacerea lui. Are un plan concret, anume ca în câțiva ani, să treacă complet pe emisii negative de carbon.

Am învățat de la el să vopsim lemnul prin tehnica numită ebonizare. Presupune să lăsăm fire de lână din oțel (același material din care sunt bureții metalici de vase) în oțet pentru 30 de zile. Apoi dăm „poțiunea“ pe suprafața lemnului și devine gri închis, uneori negru. E o reacție chimică între oxidul acela de oțel și tanina din lemn. Nu știm niciodată ce procent de tanină se găsește în lemnul cu care lucrăm așa că rezultatul este mereu o surpriză.

Care e piesa ta preferată din tot ce ați făcut până acum?

Hmm, e o piesă de care sunt mai degrabă atașată emoțional. E vorba de masa de bucătărie din casa noastră. E făcută din resturile din atelier. Blatul e din lemn de pin ceruit, picioarele din stejar și are un sertar albastru, ca de bufet. E chiar de la începuturile noastre dar încă îmi face plăcere să o privesc.

Vreau să-mi decorez casa cu mobilier din lemn masiv. Cu ce-mi recomanzi să încep?

Cu un obiect pe care-l folosești zilnic: un birou, un scaun sau cu o poliță pe care să-ți ții obiectele preferate, ca să le poți admira mai ușor.

Ce ți se pare demodat în designul de mobilier de lemn, acum?

Blaturile de masă sau polițele din trunchiuri cu scoarța lăsată la vedere. Au fost pe val acum câțiva ani în vest și văd că au un bum întârziat la noi, acum.

Ai putea face o profeție? Care va fi the next big thing în zona asta de mobilier handcrafted?

Cătălin e preocupat de ceva vreme încoace de culori. Se tot joacă cu ele pe textura lemnului, ba inserează îmbinări în neon, ba stropește cu nuanțele lui preferate de albastru direct pe lemn. Deci, ca să-ți răspund, pornind de la obsesiile soțului meu, mi se pare firesc ca după ani de bejuri, cremuri și marouri, să urmeze o explozie de mobilier colorat.