Am stat de vorbă cu Anca Dumitrescu și Elena Marcu, fondatoarele Black Button, despre schimbările prin care trece acum editura și despre felul în care s-au adaptat noului context.

În ce punct v-a prins pandemia? ce plănuiați?

În punctul în care anul începuse binișor și eram extrem de entuziasmate de cărțile pe care urma să le scoatem, pe care sperăm că încă le vom putea publica anul acesta, deși va fi extrem de complicat. Ne-a prins în punctul în care plănuiserăm evenimente cu doi autori internaționali care urmau să vină în București și în alte câteva orașe din România.

Ne-a prins în luna în care aveam de plătit o factură externă pentru drepturi de autor și două facturi serioase la tipografie scadente în aceeași săptămână, săptămâna în care se închideau librăriile și înghețau plățile.

Ne-a prins în punctul în care ne-am gândit pentru prima dată că părinții noștri, care nu locuiesc în București, sunt în categoria de risc ridicat și că nu îi vom vedea câteva luni. Deja au trecut două.

Ne-a prins în punctul în care bătusem palma pentru achiziția unor titluri pe care va trebui să facem eforturi extraordinare pentru a le putea achita. La fel ca pe mulți dintre cei care activează în cultură, ne-a prins într-un moment paralizant.

cum vă adaptați situației actuale?

Lucrăm fiecare de acasă. Pentru că suntem o companie foarte mică și deci în prima linie în bătaia focului, ne-am dat seama că din cauza blocajului economic (și mental, dar asta e altă discuție) provocat de pandemie, anul acesta va fi imposibil să ne permitem traducători dacă nu obținem granturi și că va trebui să traducem cât putem chiar noi.

Am încercat pe cât posibil să ne concentrăm pe vânzările online, deși e cel puțin complicat să substituie lanțurile de retail din industrie. Am propus o serie de reduceri pe site care să lase puțin loc de manevră pentru toți cei care își doresc să citească, dar sunt într-o situație economică similară cu a noastră.

Am încercat să comunicăm cât mai sincer și deschis cu cititorii noștri.

Pentru perioada de carantină am creat un newsletter săptămânal care include o proză menită să le țină companie tuturor celor aflați în izolare. Ne-am gândit că e minunat să știi că primești în fiecare săptămână ceva nou de citit, să aștepți cu bucurie ceva, să fii surprins.

Însă am încercat să nu abuzăm de social media și de subiectul ubicuu. Am încercat să lăsăm oamenii să respire. Suntem bombardați cu informație din toate părțile și spațiul mental este limitat.

Încercăm să le arătăm cititorilor noștri că împreună suntem parte dintr-o comunitate, că respectăm acest esențial spațiu mental intim, că avem grijă unii de ceilalți pe cât se poate ținându-ne departe de inflația de conținut pe subiectul care și așa sufocă. Am încercat să facem ce putem să încurajăm izolarea, dar nu și alienarea. Să încurajăm distanța fizică, dar și solidaritatea.

Cum credeți că o să vă schimbe experiența asta?

Cel mai probabil șuvițele grizonante se vor înmulți. Ne va schimba atenția și încrederea. Atenția la cei din jur, la conținut. Oamenii vor trebui să se vindece după această perioadă, iar noi va trebui să contribuim la asta. E pentru prima dată când suntem într-o situație în care singura soluție este încrederea.

Încrederea în cititori. Încrederea în autori și în agențiile literare și în toți cei cu care colaborăm, încrederea că vom reuși să trecem împreună peste asta. Încrederea în noi, în noi înșine și una în cealaltă.

Poate că perioada asta complicată va lăsa cu totul în urmă apatia și indiferența. Dacă sperăm într-o schimbare, asta ar fi.

Cum o să sărbătoriți prima zi de normalitate?

Elena: Cu siguranță că vom bea la o terasă niște vin înconjurate de cât mai mulți cunoscuți, dar înainte. O să merg la cafeneaua mea preferată, o să-mi iau un flat white la pachet și o să mă plimb pe străzi pe cel mai ocolitor drum spre redacție zâmbindu-le trecătorilor, bucuroasă că în sfârșit le pot vedea chipurile.

Anca: Abia aștept să plec de dimineață de acasă, să merg pe jos până la Cișmigiu, să-mi cumpăr o cafea bună și să mă bucur de ea pe o bancă în parc. Apoi sper să-mi pot continua ziua alături de cât mai mulți dintre prieteni, să ne amuzăm de toate aberațiile pe care le vom fi făcut în izolare, să stăm până târziu la o bere pe terasă…

Ce ne recomandați să citim zilele acestea în izolare?

E complicat să faci o recomandare universală, pentru că oamenii reacționează diferit în situații de criză. Celor care pot citi doar în doze mici, le recomandăm colecția noastră de proză scurtă „Ctrl+F” și antologiile Freeman’s. Cel mai recent număr al antologiei, „Freeman’s: cele mai bune texte noi despre California”, tocmai ce a ieșit din tipar acum câteva zile.

Celor care-și doresc povești în care să se cufunde cu totul pentru câteva zile, le recomandăm „Americana”, de Chimamanda Ngozi Adichie sau „Proiectul Lazarus”, de Aleksandar Hemon.

Pentru cei care preferă nonficțiunea, recomandăm „Va veni focul”, de James Baldwin, „O cameră doar a ei”, de Virgina Woolf, „Foame. Memoriile trupului (meu)”, de Roxane Gay sau „Argonauții” lui Maggie Nelson.

Știm că unii preferă romanele, dar dacă în această perioadă nu vor să se înhame la sute și sute de pagini, „Camera lui Giovanni” și „Dacă Strada Beale ar putea vorbi”, de James Baldwin și „Viață sălbatică” de Richard Ford ar fi lecturile ideale pentru ei.

Celo care vor să citească perspective de la noi, le recomandăm antologia „Dragă Virginia. Scrisori din țara mea” și „Queer. Istorii ilustrate”, de Eugen Rădescu și Andreea Chirică.

Iar pentru cei care își doresc pur și simplu o doză binemeritată de speranță, „Micuțele doamne”, de Louisa May Alcott și „Îndrăzneață. Escapade pentru o viață de aventuri epice”, de Caroline Paul și Wendy MacNaughton sunt candidatele perfecte. Însă, înainte de orice, recomandăm să nu forțați lectura acolo unde nu există spațiu mental pentru ea.

Cărțile își așteaptă rândul. Iar noi avem încredere în cititorii noștri că știu când le pot face loc în viețile lor.

Descoperă mai multe povești în newsletterul nostru!