Am stat de vorbă cu Ala Dumitrache, owner și fondatoare a micului restaurant de pe Calea Dorobanți, despre modul în care s-a adaptat noului context și cum mai arată o zi liberă în viața ei acum.

CE FĂCEA Balls CÂND A ÎNCEPUT PANDEMIA LA NOI?

Pandemia ne-a prins într-un punct interesant al evoluției noastre de cârciumă mică, deși în 11 luni de antreprenoriat descopăr cu stupoare că absolut toate momentele sunt „interesante”.

Eram într-o creștere constantă, cum am fost de când am deschis, dar în sfârșit într-o zonă confortabilă financiar, în care puteam respira și mă puteam concentra mai puțin pe rezolvat încontinuu lucruri și mai mult pe viitor.

CE s-a schimbat în modul vostru de lucru, ce măsuri ați luat?

Noi am oprit toată activitatea cu puține zile înainte de ordonanța de urgență; știam că urmează și nu mă mai simțeam în siguranță nici eu, nici colegii mei și tot sistemul, deși încasările din livrari aproape compensau cu absența clienților în locație.

După câteva zile de pauză m-am întors singură la treabă, cu toate măsurile posibile.

Am început să gătesc sosul care îmbracă cele mai de succes chiftele din meniul nostru, l-am ambalat în borcane sterilizate și am dat drumul livrărilor, în ideea că e un produs extrem de versatil cu care se pot găti o sumedenie de preparate, și rămânem în felul acesta în contact cu oamenii, până revenim la un soi de normal. Între timp, la cererea publicului, am reluat și chiftelele.

Cum vă pot susține clienții în perioada asta?

Am și am avut parte din ziua 1 de pandemie de o susținere incredibilă din partea clienților, un cuvânt prea mic pentru ce constituie de fapt comunitatea asta care s-a format în nici un an.

De la mesaje de încurajare, contribuții sub titlul de „mă treci pe caiet pentru când deschizi”, la o superbă reacție generală la orice produs am propus spre vânzare, cu multe postări și inimioare în online, poze în privat cu toata familia, masa plină, „mulțumim pentru masă, Ala!” și mesaje de sprijin de la alte localuri cu care am legat prietenii în perioada asta tâmpită - nici n-aș îndrăzni să-mi doresc mai mult de la ei.

Cum arată o zi liberă acum?

Duminica o păstrez liberă, cum am făcut de când am deschis balls - pentru mine și colegii mei duminica e o zi sfântă dedicată familiei, relaxării și resetării. În rest, de luni până sâmbătă, în perioada asta, mă redescopăr pe mine și îmi redescopăr ritmul, în muncă și viață, mai încet și un pic mai egoist.

De o lună deja, cam ca o plută în ocean ne simțim eu și biznisul ăsta drag al meu.

Descoperă mai multe povești în newsletterul nostru!