DE Irina Munteanu
love brands
Continuăm seria Love Brands și ne oprim în cafeneaua sufragerie unde totul este de vânzare: Acum. By CIOBZ. Da, te vei îndrăgosti la prima vedere de obiecte, iar partea cea mai bună este că poți pleca de la cafenea cu „ceașca în care ai băut cafeaua, cu vaza de pe raft sau cu fotoliul pe care ai citit articolul care ți-a luminat ziua”.
Am stat de vorbă cu Ioana Popa, fondatoarea cafenelei Acum. by CIOBZ, despre brandul ei de obiecte din ceramică vintage CIOBZ, despre experiența deschiderii unei afaceri noi în pandemie și mantra care a ajutat-o să meargă mai departe.
Totul a început când am cumpărat o casă la țară. O casă bătrânească mică - mică, dar care îmi aduce mare bucurie în viață. Și, pe lângă bucurie și liniște, mi-a adus în viață și ceramica vintage. Mă rog, întotdeauna am avut o slăbiciune pentru obiectele făcute în anii ’50-‘60, dar acum am început să merg pe la târguri de vechituri și să aduc în viața și în casa mea multe vaze, farfurii, cești de cafea și castroane.
Și apoi (recunosc că și speriată de perspectiva de a deveni o hoarderiță), mi-am dat seama că vreau să împart bucuria obiectelor din ceramică vintage cu mai multă lume. Și așa a apărut CIOBZ, în iulie 2018. Acela a fost momentul în care am descoperit că sunt foarte mulți oameni cărora obiectele cu poveste le aduc plăcere pură.
Ba chiar scot și sentimentul de FOMO din ei, astfel încât foarte repede am ajuns în situația în care obiectele pe care le postez să se vândă în câteva secunde. Și pentru că multă lume îmi spunea că și-ar dori să existe un loc unde să găsescă mai multe CIOBZ, în iulie anul acesta s-a născut și cafeneaua sufragerie – un loc unde obiectele CIOBZ își trăiesc un pic de viață pe rafturi, mese, noptiere, pe pervaz.
Întotdeauna aleg obiecte pe care le-aș ține eu acasă. De fapt, recunosc că mi s-a întâmplat de câteva ori să iau obiecte pentru CIOBZ și până acasă să îmi dau seama că nu mă pot despărți de ele. Sunt în mare pericol. Am o slăbiciune pentru stilul mid-century modern, iar asta se vede. Marea majoritate a obiectelor sunt din Germania de Vest a anilor '50, '60, '70, dar mai sunt și obiecte care vin din Anglia, Franța sau Suedia. Povestea lor nu o cunosc, dar mi-o imaginez de fiecare dată.
Și, oricum, mi se pare mai importantă povestea de după CIOBZ, când ajung în casele în care probabil că sunt menite să ajungă, să primească afecțiunea pe care o merită. Altfel, nu am neapărat criterii pentru a împărți obiectele între „de postat pe internet” și „de pus în biblioteca de la cafenea”. Ca mai toate deciziile care țin de CIOBZ și de cafeneaua Acum. By CIOBZ, le iau pe bază de feeling - cum simt eu că e mai bine, unde simt că se potrivesc mai abitir.
Mergeam pe jos, trebuia să livrez un set de cești de ceai, iar pe strada Vasile Lascăr nr. 39, acolo unde când eram mică mă uitam fascinată pe geamul unei cizmării, am văzut un anunț pe care scria „spațiu de închiriat”. Cumva, am simțit că acolo e spațiul meu. Nu aveam nici cel mai mic plan de a face un showroom CIOBZ sau o cafenea.
Planurile au venit mai târziu, când am unit natural punctele „am un spațiu, ce fac cu el” cu „tot mai multă lume îmi spune să deschid un showroom pentru CIOBZ” și cu „de când eram mică visez să am o cafenea, unde să stau la povești cu oamenii din comunitate”. Și uite așa a început să se contureze ideea cafenelei sufragerie.
Am deschis cafeneaua pe 13 iulie. Când am început să amenajez spațiul care urma să devină cafeneaua sufragerie, îmi imaginam că voi deschide în aprilie. Apoi, pe măsură ce avansam cu lucrările și cafeneaua căpăta contur, a început să apară perspectiva lockdown-ului. Au fost niște momente tare greu de gestionat.
Și sentimentul că nimic nu e în controlul meu a fost greu de dus. Mai greu decât faptul că, deși nici nu am apucat să deschid cafeneaua, ea genera multe cheltuieli. Dar m-a ținut sănătoasă la cap ceea ce mă ridică de fiecare dată – comunitatea din jurul CIOBZ care m-a încurajat și care mi-a fost dintotdeauna alături. Sprijinul venit din partea comunității, fie că au fost încurajări, fotografii cu CIOBZ însoțite de gânduri de bine sau promisiuni de venit la cafele, a contat enorm.
Că am avut curajul să fac să se întâmple aievea ceea ce mi-am imaginat, deși au fost momente în care mi-a fost tare greu. Dar, așa cum am povestit și pe Facebook, când mi-a fost mai greu și îmi venea să renunț, mi-am adunat resursele și am avut puterea să zic „oh, fuck it” și să merg mai departe. Și sunt tare mândră de mine. În plus, sunt mândră că povestea cafenelei a inspirat și alți oameni care mi-au scris că „oh, fuck it” a devenit mantra lor.
Acum. By CIOBZ este cafeneaua unde orice este de vânzare. În afară de cafea, ceai ori gin tonic, poți cumpăra orice obiect de care te îndrăgostețști, pentru că eu chiar cred în îndrăgosteala la prima vedere față de obiecte. Așa că poți pleca de la cafenea cu ceașca în care ai băut cafeaua, cu vaza de pe raft sau cu fotoliul pe care ai citit articolul care ți-a luminat ziua.
Iar dorința de a aduce în cafenea obiecte unice și cu personalitate m-a dus natural în zona de recondiționat mobilier mid-century. Și pe asta mă concentrez acum. Pe reimaginat obiecte de décor. Aleg tapițerii de fotolii și uleiuri pentru lemnul de la mânere, caut canapele și am fantezii cu lustre de alamă.