Live Show: Hip Hop la Feminin

De Ioana Ilie

„Hip Hop cu un strat subțire de sclipici de ultimă generație. Mixat de fete, remixat de mișcări de dans. O seară de muzică unde vom alterna între old-school hip-hop, 90s rap, soul, r&b, dar mai ales hip-hop din 2000 încoace. Din perspectiva femeilor, pentru femei și bărbați deopotrivă”.

Așa ne întâmpină la evenimentele pe care le găzduiesc membrele colectivului Hip Hop la Feminin, format cu puțin timp înainte de pandemie, la Cluj, pentru a promova artistele active pe această scenă muzicală și pentru a aduce un flavour fresh party-urilor din oraș.

După primele gig-uri susținute mai mult sau mai puțin spontan în 2019 la Colectiva Gazette din Cluj, cele șase fete care fac în prezent parte din crew – Gabriela Nicolae, Andriana Oborocean, Mădălina Găceanu, Bianca Mocan, Ioana Ciurea și Ilinca Puiu – au început să exploreze, în calitate de live hosts, și alte scene urbane. Sound-ul curatoriat de ele a ajuns, în ultimii doi ani, în deschidere la TIFF, la Noaptea Albă a Galeriilor, la Summer Well, dar și în afara granițelor, la Bukovel Music Festival, în Ucraina.

Până la următorul gig, la care sper să ajung și eu, vă invit să le descoperiți mix-urile la Ouch, emisiunea lor bilunară de pe Black Rhino Radio și să citiți despre originile conceptului din spatele crew-ului, chiar de la inițiatoarea acestuia.

Foto: Andriana Oborocean

Care e povestea din spatele colectivului Hip Hop la Feminin?

După câțiva ani de Amsterdam, eu fiind, de fapt, din Constanța și trăind restul vieții mele din România în București, în 2019 m-am mutat în Cluj, unde nu cunoșteam aproape pe nimeni. La scurt timp după întoarcerea în țară am trecut printr-un divorț, m-am trezit absolut singură în toată treaba asta și, într-un moment din ăsta de resuscitare, mi-am zis că poate ar trebui să mă implic și în proiecte care îmi fac plăcere.

Nu-mi dau seama care este echivalentul în limba română al cuvântului „empower”, dar pentru mine asta înseamnă hip-hop. Este ceva care nu știu dacă îmi dă neapărat putere, dar mă inspiră și mă activează. Am avut o pasiune pentru genul ăsta de muzică încă de mică și, în perioada asta post-divorț, în care eram foarte low, mi-am dat seama destul de clar că nu rezonez deloc cu mesajele artiștilor bărbați și că este mult prea mult testosteron pentru mine acolo.

Foto: Bianca Mocan

Așa că am zis ok, hai să încercăm și altceva. Datorită Spotify și datorită noului algoritm de căutare al YouTube am intrat într-o zonă în care am descoperit, cu ușurință față de alte dăți, că există foarte multe artiste active în zona hip-hop. Asta m-a bucurat foarte tare.

În același timp, în perioada aceea ieșeam destul de puțin, pentru că nu știu, lucram și îmi plângeam de milă în marea majoritate a timpului, dar, de fiecare dată când o făceam, observam că zona asta de cluburi și baruri din România este încă pe funk - electronico - quelque - chose, care îmi place până la un punct, când încep să vreau și altceva.

Am avut și norocul să locuiesc de-a lungul timpului în niște orașe foarte generoase muzical, foarte diverse ca stiluri, ca venues, ca absolut orice, așa că odată revenită în țară am simțit diferența și, poate fără să-mi dau seama, mi-am dorit să ajustez un pic treaba asta.

Nu știu dacă ți se întâmplă și ție, dar cred că există o vârstă la care, cumva, toate lucrurile care au făcut parte din tine, în diverse perioade ale vieții, se întâlnesc. Cărți, amintiri, diverse skill-uri, călătorii, pasiuni.

Foto: Bianca Mocan

Într-o zi m-am dus în barul în care mai ieșeam din când în când și am zis că aș vrea să vin cu laptopul, cu Spotify, să fac o seară de ascultat muzică, doar așa, de plăcere, fără bani. Au zis că da, e ok și, peste o săptămână când m-am dus din nou, mi-au zis că toate mesele fuseseră rezervate pentru evenimentul meu. Mi-am dat seama că este foarte mult interes pentru zona muzicii hip-hop făcute de femei, dar la momentul respectiv nu mă gândeam să fac un colectiv.

Îmi amintesc că în seara aceea una dintre fetele din grupul actual, pe care o cunoscusem la o petrecere, mi-a scris că nu poate ajunge la eveniment și că-i pare rău. Ne-am întâlnit într-o altă zi și ea a fost cea care m-a pus în contact și cu restul. Eram vreo trei fete la început și ne-am propus să ne strângem într-o zi la o terasă mai mare și să punem muzică împreună.

Partenerii lor erau DJi, așa că la următorul lor gig ne-au învățat pe toate să punem muzică. A fost chiar haios. Apoi am scris la câteva spații, ne-au răspuns pozitiv și primele două sau trei evenimente Hip Hop la Feminin au strâns vreo 400 sau 500 de persoane. Răspunsul a fost unul extraordinar, nu ne venea să credem. Cam așa am început. Am reușit, în timp, să ne strângem în colectiv șase fete, destul de diferite, dar, în același timp, asemănătoare, în sensul tomboy-ish hip-hop rnb dance.

Cum a fost pentru voi să pătrundeți în lumea hip-hop-ului, cunoscută ca fiind una destul de masculinizată și, în multe cazuri, misogină?

Foarte multă lume a înțeles la început că suntem un colectiv exclusiv de fete și uite, pentru mine, acest lucru nu este absolut deloc important. Mi-e absolut egal dacă un băiat pune muzică, atât timp cât știu că pune muzică făcută de fete. De fapt, mi-am dorit ca numele colectivului să fie Hip Hop la Feminin din două motive.

Eu am un background corporatist și destul de tehnic. Mi-am format un fix legat de numele mailului care trebuie să-mi spună exact ce vrei să faci, că altfel înnebunesc dacă nu are legătură. În cazul nostru, era absolut clar că este vorba despre hip-hop și despre mesajele transmise prin muzică de către producătoare și artiste femei.

Când am fondat Hip Hop la Feminin nu am vrut să intru pe scenă să mă bat cu cineva. Mi s-a părut că hip-hop-ul făcut de femei nu este cunoscut, nu este suficient de văzut și am zis să fac ceva în acest sens, fără să creez animozități.

Foto: Mădălina Găceanu

E adevărat, lumea hip-hop-ului este una foarte băiețoasă, dar noi am cam stat pe străduța noastră. Îmi amintesc că la început a fost un crew de aici din Cluj care ne-a aruncat mănușa la un battle și ne-a propus să punem într-o seară muzică back to back, fete cu băieți. Mi s-a părut amuzant, nu am ce să zic mai mult de atât. Ei își fac treaba lor, noi pe a noastră.

Tot din zona asta, am avut la un moment dat un gig în Control în București și au venit și băieții de la Paraziții. Și erau toți: „Wow, ați auzit de Bahamadia”, „Wow, ați auzit de nu știu cine”. La un moment dat, una dintre fetele din grup chiar s-a bucurat, s-a simțit flatată, a luat comentariile ca pe un compliment, dar pe mine, evident, astea nu sunt lucruri care să mă încălzească. Nu înțeleg cum adică să nu auzi de o tipă care este oarecum pionier și care în anii ‘80-’90 era printre cele mai active?

Ca să mă întorc la întrebarea ta, uite, asta este o zonă în care nu intru. Genul ăsta de băiețeală, genul ăsta de atitudine în care trebuie să-ți măsori ceva ce da, eu nu am. Este ceva ce efectiv nu mă interesează să fac. Din contră, m-am bucurat să văd la evenimentele noastre că se creează un sentiment de siguranță, ca și cum totul se întâmplă sub o umbrelă protectoare, și asta aduce foarte multe grupuri de fete.

„Tinereţe cu bătrâneţe” ilustrație de Gabriela Nicolae

Ce este important pentru mine este ca exact în muzica asta misogină și în zona asta băiețoasă să apară focusul și pe ce cântă femeile și pe mesajele pe care le transmit ele pe aceleași bituri, dar care vin dintr-o altă experiență. Nu vreau să sune pretențios, nu vreau să sune de parcă aș vrea să deschid mințile oamenilor sau să le arăt ceva ce poate ei nu știu. Vreau doar să împart și cu alții o muzică despre care eu, care mă consideram o fană hip-hop, mult timp nu am știut.

Ce-ți place cel mai mult la hip-hop-ul făcut de femei? M-aș bucura să ne recomanzi și nouă câteva artiste.

Pentru mine, sound-ul este în mod evident foarte important, dar și partea asta legată de mesajele pe care le transmiți prin muzică. În colectivul nostru, toată lumea are o afinitate față de muzica femeilor, dar niciuna dintre celelalte membre nu se declară activistă sau feministă. Sunt singura care aduce în grup aceste viziuni și păreri. Unele fete pun muzică mai sexi, mai hot, altele se duc în zona asta dark emotivă, iar eu sunt mai old school și aduc hip-hop-ul vechi.

Îmi place mult partea asta de street style, în care cineva își spune o părere, fie despre ce înseamnă să fii femeie într-un anumit mediu, fie despre ce înseamnă să ai un statut social într-un anumit mediu. Îmi plac mesajele despre vulnerabilitate, despre eliberare sexuală, despre sănătate mentală, despre ce înseamnă să fii și să simți, în general, mesajele care oglindesc lumea în care trăim.

Sunt la o vârstă la care cam tot ce fac trebuie să aibă o motivație și să se alinieze cu valorile pe care le am, care nu sunt extraordinare, sunt doar diverse lucruri mici, care pentru mine contează.

Cel mai mult mi se potrivește un mix de lucruri serioase și importante, care are o componentă jucăușă. Una dintre artistele mele preferate este Tierra Whack. Îmi place foarte mult cum sună și absolut tot ce cântă, dar și faptul că videoclipurile ei arată fabulos. Nu există termen de comparație, efectiv nimeni nu a mai făcut ce a făcut ea din punct de vedere vizual. Este o tipă care din punct de vedere fizic nu întâmpină normele standard impuse de societate, dar emană extraordinar de multă încredere prin felul în care cântă, prin ceea ce spune, prin modul în care o face.

Eu asta îmi iau din muzică. Orice mesaj de empowerment, indiferent că se adresează femeilor sau bărbaților, indiferent de la cine vine, cred că până la urmă este despre acceptare necondiționată. Nu prea găsești în hip-hop noțiunea de compasiune, dar mesajele se corelează cumva cu ea, prin ideea că fiecare dintre noi valorează ceva.

Sunt foarte multe artiste din zona hip-hop pe care le ascult cu plăcere și pe care le-aș recomanda. Din şcoala veche – Queen Latifah, MC Lyte, Roxanne Shante, The Lady of Rage, Bahamadia, Lauryn Hill, Foxy Brown –, iar din cea nouă – Little Simz, BbyMutha, Leikeli47, Chynna, Kari Faux, Noname, Rapsody, Junglepussy, Ruby Ibarra, Suce Fraga –, printre multe, multe altele.

Ce înseamnă pentru tine să te identifici ca feministă?

Feminismul a devenit pentru mine o treabă foarte complicată. Nu știu să-ți răspund exact. Cred că cel mai simplu ar fi să-ți răspund că eu cred în puterea femeii de a alege. Sunt copilul unei mame care a stat acasă să crească trei fete și a tras foarte tare să-și îndeplinească visele prin noi, ceea ce a dus la multe discuții încă aprinse și la multe ore de terapie ongoing.

Pentru mine e important ca femeile să înțeleagă că pot alege ce să facă cu viața lor și că pot face asta absolut oricând. În momentul în care ai lentila asta pe ochi, sunt lucruri pe care le observi indiferent dacă au direct legătură cu tine sau nu. Observi, la un moment dat, când te duci la birou și este vară, că o colegă de-ale tale are bluză cu mânecă lungă și că nu se întâmplă asta doar o zi, ci de mai multe ori.

Nu prea mai am ce să mai spun mai mult de atât. Efectiv despre asta este vorba. Și, dacă e s-o luăm la bani mărunți, atunci când o femeie nu are puterea de a alege, asta se răsfrânge într-o grămadă de feluri, asupra tuturor.

În direcția asta merge cumva și Hip Hop la Feminin. Să înțelegi că poți să faci ce vrei chiar și într-o industrie predominant masculină, chiar dacă ești o fată care nu vrea neapărat să fie DJ. Poți să pui muzică o dată la șase luni doar pentru că vrei tu.

Foto: Mădălina Găceanu

Mă amuză chestia asta, dacă îți place ceva sau vrei să organizezi ceva, gen o seară hip-hop, trebuie să fie câțiva care vin și-ți aruncă: „Da' de ăla ai auzit?”, „Da' de albumul ăla super ascuns scos de baterist ai auzit?”. Și tot timpul spun că, dacă vrei să începi ceva sau ca să poți să faci ceva nu trebuie să fii sută la sută doxă de treaba aia.

Anul trecut am început un show de radio la Black Rhino Radio, care inițial era lunar și, pentru că oamenii au răspuns bine la el, acum am trecut la o frecvență din două în două săptămâni. Am hotărât să facem în așa fel ca emisiunea să nu fie despre noi, să avem invitați, fie DJ, fie oameni care nu au absolut nicio treabă cu muzica, dar care să curatorieze un playlist muzical care ține tot de hip-hop-ul făcut de femei.

Asta este ce mi-am dorit de la început, o comunitate de prieteni și necunoscuți, femei și bărbați, care vorbesc despre muzica femeilor. Colectivul Hip Hop la Feminin a devenit, dincolo de partea asta de petreceri și feminin, un proiect care a conectat foarte multe lumi și simt că încă o mai face. A reparat multe lucruri și m-a deschis pe mine și pe noi toate unor colaborări la care în trecut doar am visat.

Dacă de acum încolo o să simt nevoia să fac ceva, oricât de ciudat ar suna și oricât ar râde lumea de mine, o să-mi dau exemplul ăsta cu colectivul Hip Hop la Feminin, care demonstrează ce implicații majore poate să aibă să faci ceva care pentru tine este important. Pe mine încă mă minunează.

Created with Newsroom AI