_

Când și-a început documentarea pentru carte, jurnalista Lisa Taddeo a pornit de la discuții lungi în care interlocutori îi erau bărbații. Asta pentru că a crezut că poveștile lor sunt ceea ce cauta. Interesul a dispărut însă complet atunci când a realizat că dorința masculină urma același scenariu și în general, „se încheia în pulsațiile intermitente ale unui orgasm”.

_

Așa că a ajuns să străbată America în lung și-n lat de șase ori, înainte să se oprească la cele trei femei, eroinele cărții ei: Lina, Sloane și Maggie, pentru onestitatea lor și deschiderea cu care și-au spus povestea, „în moduri care să le dezvăluie pe deplin dorința”. Pentru a le proteja identitatea, le-a schimbat numele a două dintre ele.

_

Una dintre acestea este Lina, o femeie casnică din Indiana, care a fost abuzată sexual în liceu și pe care soțul ei refuza să o sărute de ani buni. A doua femeie este Sloane, proprietară a unui restaurant împreună cu soțul ei, pe care îl lasă să o privească în timp ce se culcă cu alți bărbați. Pe Maggie, a cărei identitate va rămâne publică, a cunoscut-o într-un orășel din Dakota de Nord. La 17 ani, Maggie are o relație cu unul dintre profesorii ei de la liceu, iar la 23 de ani, când acesta primește titlul de „profesor al anului” în Dakota de Nord, ea se hotărăște să îl denunțe.

_

Am întâlnit-o pe Lisa Taddeo cu ocazia lansării cărții „Trei femei”, în România, la Editura Litera, și am vrut să aflu cum este să scrii o carte care explorează dorința feminină în cele mai întunecate adâncimi, dar mai ales, o carte care vindecă.

Ce te-a făcut să vrei să pornești în explorarea dorinței? ___

Cred cu tărie că dorința și durerea sunt singurele care contează, iar printre ele se află și celelalte lucruri. Atunci când ne analizăm viețile, realizăm că cel mai tare ne-au marcat perioadele de intensitate maximă și cele de dragoste, dar în final este vorba tot despre dorință și durere. Acum că am scris despre dorință, probabil că voi scrie și despre durere.

Care a fost cel mai surprinzător lucru pe care l-ai aflat în toți acești opt ani de documentare? ___

Cel mai tare m-a surprins ce am aflat despre mame. Mamele noastre ne influențează atât de mult modul în care ne percepem pe noi înșine. Fie că le cunoaștem foarte bine sau din contră, foarte puțin, fie că le înțelegem sau aflăm mici detalii despre viețile lor, toate acestea contribuie la modul în care ne exprimăm dorința.

_

Felul în care le privim atunci când sunt cu tații noștri; cum sunt părinții noștri împreună și cum am fost crescuți. Așa cum spuneam și la începutul cărții, am observat-o pe mama mea cum se farda în fiecare dimineață, chiar și atunci când nu ieșea în oraș, iar asta m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva căuta să se simtă dorită în propria casă.

Crezi că dorința este universală pentru femei? ___

Cred că dorința este universală în măsura în care cu toate ne dorim să fim văzute, să fim auzite, să nu fim judecate și să avem libertatea de a fi cu persoana de care ne place cu adevărat, fără să ni se spună că nu este potrivită pentru noi. Cred că dorința este asemănătoare, chiar dacă ne dorim lucruri diferite. Dar în esență, cu toții ne dorim să iubim și să fim iubiți. Acesta este de fapt nucleul tuturor lucrurilor.

De îndată ce am terminat de citit cartea, am simțit că trebuie să îmi împărtășesc propriile povești cu cineva, iar asta m-a făcut apoi să mă întreb ce reacții au avut cititorii tăi și dacă ți le-au împărtășit. Te-ai așteptat să aibă efectul acesta? ___

Mă bucur că spui asta pentru că am auzit-o de la foarte mulți oameni și întotdeauna îmi face plăcere să o aud. Chiar am sperat că îi va face pe oameni să își spună cu voce tare poveștile, iar pe femei în general să le facă să fie mai deschise una față de cealaltă și să vorbească deschis despre ceea ce simt.

_

Am descoperit că cititorii s-au simțit văzuți și auziți, s-au identificat cu poveștile celor trei femei și au realizat că nu sunt singuri cu sentimentele lor. Este un sentiment grozav, dar pe de altă parte, este și înfricoșător pentru că, în același timp, nu-mi doresc să rănesc. Maggie, de exemplu, și-a găsit în final liniștea, însă Sloane se teme uneori că i se va afla identitatea. Mă gândesc la părțile negative tot timpul, mai mult decât la cele pozitive. Poate pentru că sunt o persoană pesimistă, dar și pentru că partea înfricoșătoare a lucrurilor mă definește mai mult.

De-a lungul întregii cărți, în cazul tuturor celor trei femei, există o frică constantă de a fi judecate și o certitudine că se va întâmpla indiferent de ce fac, dar mai ales dacă își ascultă dorința. Iar acesta este exact motivul pentru care ajungem să ne suprimăm dorințele. De ce crezi că le este mai ușor bărbaților să obțină ce vor comparativ cu femeile? ___

Dorința masculină a fost întotdeauna celebrată și nu doar atât, a stat la baza vieții umane timp de secole. Cât timp bărbații se simt confortabil făcând ceea fac, noi nu îi învinovățim, chiar dacă dorința lor provoacă durere altor persoane.

_

Pe femei le sperie să simtă dorință. E drept că lucrurile s-au mai schimbat odată cu mișcarea #MeToo, însă în continuare atunci când un bărbat luptă, să zicem, pentru o femeie sau pentru un job, luăm parte la un moment grandios, pe când atunci când o femeie face același lucru, ajunge să fie interpretat în cele mai greșite moduri.

Știu că încă ții legătura cu Maggie, Lina și Sloane. Cum se simt ele acum? ___

Maggie a devenit asistent social, iar cartea i-a adus liniște. Sloane este în continuare măritată, este fericită și cred că mai puțin confuză. Iar Lina s-a despărțit de soțul ei și a început o nouă relație, cu un bărbat divorțat, și deși nu a scăpat încă de teamă și confuzii, se simte mult mai bine acum.

„Trei femei”, cartea de debut a Lisei Taddeo, a apărut la Editura Litera în luna octombrie.

Nu uita să le spui și prietenelor tale!