Fotojurnalista Lee-Ann Olwage documentează percepțiile asupra demenței în Africa

DE IRINA MUNTEANU

FOTO DE LEE-ANN OLWAGE

LEE-ANN OLWAGE

interview

Într-o lume în care numărul cazurilor de demență la nivel global este în creștere, cu milioane de noi cazuri diagnosticate anual, țările africane sunt adesea trecute cu vederea în discuțiile despre îmbătrânirea populației. Proiectul fotojurnalistei Lee-Ann Olwage, „The Big Forget”, pune în lumină percepțiile culturale din jurul demenței în comunitățile din Africa, unde simptomele asociate acesteia sunt uneori greșit înțelese și confundate cu vrăjitoria.

O fotografie din acest proiect, realizată în Ghana, i-a adus lui Lee-Ann Olwage recunoașterea World Press Photo, unde a fost premiată la categoria regională Single de anul acesta. Între timp, expoziția globală de fotojurnalism a ajuns și în România, în centrele orașelor București, Timișoara, Cluj și Sibiu, unde poate fi văzută până la finalul lunii mai, urmând ca în perioada 3 iunie - 3 iulie să se mute în Constanța și Oradea.

Ocazie bună să aflu chiar de la Lee-Ann cum a prins contur proiectul ei personal, cât a cântărit experiența personală cu demența în demersul ei și ce înseamnă pentru ea să surprindă vulnerabilitatea subiecților săi.

Foto: Gavin McJannet

Lee-Ann, felicitări pentru succesul de la World Press Photo 2023. Poți să îmi spui mai multe despre proiectul tău personal „The Big Forget”?

LEE-ANN Proiectul meu vorbește despre îmbătrânirea în Africa și modul în care diferite comunități percep tulburările cognitive. Pe măsură ce populația globală îmbătrânește, tot mai mulți oameni sunt expuși riscului de a dezvolta demență, cu aproximativ 10 milioane de cazuri noi diagnosticate în fiecare an. Din cauza speranței de viață mai scăzute, majoritatea țărilor africane nu sunt incluse în discuțiile despre îmbătrânirea populației și, cel mai important, percepțiilor culturale despre demență nu li se acordă suficientă atenție.

În unele țări africane, simptomele de demență, care pot provoca un comportament ciudat și pot duce la disfuncții de memorie înțelese greșit, sunt uneori asociate cu nebunia și cu unele credințe superstițioase legate de vrăjitorie. Frica și stigmatizarea îi fac pe cei care trăiesc cu tulburări cognitive să fie extrem de vulnerabili. Fiind o problemă de sănătate publică în creștere, în ultimii ani a început să se acorde mai multă atenție demenței și se lucrează pentru a găsi un remediu.

Este important ca vocile persoanelor care trăiesc cu Alzheimer și demență în Africa să se facă auzite pentru a cultiva o bună înțelegere a experienței lor. Discuțiile incluzive despre demența în Africa sunt esențiale dacă responsabilii politici și părțile interesate vor să contribuie la îmbunătățirea bunăstării acestor persoane și a îngrijitorilor lor pe plan global.

CUM ai abordat comunitatea pe care ai vizitat-o? Cât de complicat a fost să obții acces în tabără?

LEE-ANN Lucrez la acest proiect de trei ani, timp în care am făcut numeroase călătorii în Namibia, Ghana și Madagascar. Este important de reținut că atunci când documentezi povestea cuiva tu ești persoana din cameră care știe cel mai puțin. Este nevoie de timp pentru a stabili relații și pentru a avea o înțelegere mai profundă a subiectului.

Am vizitat de două ori tabăra Gambaga și inițial a fost greu să obțin acces înăuntru. În timpul celei de-a doua vizite m-am simțit mult mai conectată cu femeile și voluntarii care supraveghează tabăra și am putut să construiesc mai departe legăturile pe care le stabilisem în prima mea vizită.

Acolo, voluntarii au în desfășurare un proiect numit „Go Home Project”, prin care îi ajută pe locuitorii taberei să se reintegreze în comunitățile lor. Acest lucru necesită multă muncă și mediere între comunitatea locală, membrii familiei și liderii comunității locale. De asemenea, implicat este și un medic care poate explica comportamentul și simptomele persoanei care trăiește cu demență, precum și lideri religioși și vindecători spirituali. Doar atunci când aceste părți lucrează împreună poate exista un echilibru între credințe și cunoștințe medicale. Când m-am întors a fost cu adevărat satisfăcător să o văd pe Konduug Laar, pe care am întâlnit-o în timpul primei mele vizite, acasă alături de familia ei.

Ce ai învățat din întreaga experiență și cum ai spune că ți-a influențat munca?

LEE-ANN Învăț atât de multe din fiecare proiect pe care îl fac și de la oamenii pe care am privilegiul să îi cunosc. Mă uimesc mereu încrederea și deschiderea pe care oamenii le au atunci când își împărtășesc povestea. Acest lucru înseamnă că sunt foarte protectivă cu poveștile care îmi sunt încredințate, iar noi, la fel ca povestitorii, devenim gardienii acestor povestiri. Este responsabilitatea noastră să le tratăm cu grijă și respect.

+ perfect vest

Fotografii realizate în Namibia

Proiectul tău scoate în evidență convingerile culturale asupra demenței în Africa. Poti să îmi spui mai multe despre aceste convingeri și cum diferă de cele occidentale?

LEE-ANN Convingerile superstițioase fac parte din viața de zi cu zi în multe comunități din Africa și peste tot în lume. Ele sunt o modalitate de a explica inexplicabilul. Părinții le vor spune copiilor povești din folclor pentru a-i împiedica să se joace cu focul sau să stea afară după ce se întunecă. Aceste cazuri nu sunt însă dăunătoare individului. În unele țări africane, simptomele de demență sunt înțelese greșit și se crede că vrăjitoria este cauza lor, iar asta duce la ostracizarea bătrânilor, uneori chiar la vătămarea și uciderea lor.

Este important să existe o punte între credințele culturale și cunoștințele medicale și cred că asistentele medicale sunt cei mai buni educatori. În timp ce își onorează convingerile, sunt capabile să răspândească informații în interiorul comunităților astfel încât oamenii să nu se mai teamă de bătrâni și să aibă, în schimb, grijă de aceștia. Mai este important să înțelegem și că trupul, mintea și sufletul nu sunt văzute ca fiind separate, iar credința este că boala are atât o cauză fizică, cât și o cauză spirituală. Prin urmare o persoană trebuie să fie tratată atât fizic (prin intermediul medicilor), cât și spiritual (vindecători, vraci).

+ perfect vest

Fotografii realizate în Ghana

spuneai că ai la rândul tău membri ai familiei care suferă de demență. cum se reflectă experiența personală în munca ta de fotojurnalist?

LEE-ANN Bunica mea a avut demență și când privesc în urmă îmi este extrem de greu să identific momentul exact în care am devenit conștienți că amintirile ei dispar.

Pentru că uitarea este o parte normală din procesul îmbătrânirii, nu-i așa?

Tatăl meu a fost, de asemenea, diagnosticat recent cu o formă foarte agresivă de demență și îmi amintesc foarte clar când doctorul ne-a spus: „Arhiva în care se aflau toate amintirile lui e în flăcări”. În calitate de fotografi, atât de mult din ceea ce facem este să păstrăm momente în timp și să imortalizăm fărâme din istorie. Acum, mai mult ca niciodată, simt această urgență incredibilă de a spune poveștile pe care le prețuiesc profund.

fotografiile tale sunt adesea intime și foarte personale. Cum este pentru tine să imortalizezi vulnerabilitatea din viețile oamenilor?

LEE-ANN Iubesc să lucrez la proiecte pe termen lung. Îmi place să revin la oameni și locuri iar și iar, să văd cum relațiile se dezvoltă și capătă forme noi cu trecerea vremii. Când investești timp și îi arăți cuiva că ți-ai luat angajamentul să îi înțelegi povestea, persoana aceea se va simți confortabil să devină vulnerabilă în prezența ta. Tu la rândul tău trebuie să fii dispus să devii vulnerabil odată cu ea. În momentele dificile din viața mea, sprijinul cel mai de preț a venit împărtășindu-mi experiențele.

Ce urmează acum pentru tine și proiectul tău? Ce alte subiecte ți-ai mai propus să documentezi?

LEE-ANN Voi continua să lucrez la proiectul „The Big Forget” și aș vrea să mă concentrez pe colaborarea cu asistentele medicale și pe aprofundarea ideii de spiritualitate a bolilor mintale. M-am gândit inițial că proiectul s-ar axa doar pe teritoriul african, însă am descoperit atât de multe asemănări în alte părți ale lumii, încât am decis să îl extind. Mi-aș mai dori să mă îndrept către activism și să îmi folosesc munca pentru a crește gradul de conștientizare, dar și pentru a influența elaborarea politicilor.

Created with Newsroom AI