_

Pentru că este una dintre cele mai apreciate prozatoare din România și pentru că mă identific foarte mult cu felul în care scrie, am mers la eveniment ca să o cunosc și ca să aflu care a fost procesul din spatele noului ei proiect editorial.

___

Romanul Laviniei urmărește firul narativ al încercărilor unei tinere, Sonia, o milenială născută în 1990, de a face un scenariu de film inspirat din viața Zoiei Ceaușescu și a familiei acesteia.

___

Întrebată, la evenimentul de lansarea a romanului, cum de a ales ca subiect personajul Zoia Ceaușescu, care imediat după revoluție, când toată lumea era interesată de membrii familiei Ceaușescu, a intrat într-un con de umbră, Lavinia a răspuns că altceva a inspirat-o să înceapă să scrie acest roman.

___

„N-a pornit de la Zoia, am pornit de la zvonul acela legat de închiderea Institutului de Matematică din ‘74, pe care mi l-a spus o prietenă la cafea. Mi se pare incredibil ce a ieșit din discuția aia, unde am ajuns după trei ani.”

___

„Mi-a spus povestea asta, că se zvonea că acea închidere bruscă a Institutului de Matematică a fost un capriciu al Elenei Ceaușescu, ca să o pedepsească pe Zoia, pentru că dispăruse un weekend la munte cu un bărbat și o scăpase securitatea de sub urmărire, nu știau pe unde umblă.”

___

„Și am zis uau, ce poveste, m-am gândit așa, cum poți să fii o mamă și să ai o fiică și să ai atâta putere să-ți urmărești copilul și să-l pedepsești. Mai mult, la Institut lucrau 100 de oameni, ce s-a întâmplat cu toți oamenii ăia când s-au dus la lucru și au aflat că s-a închis Institutul?”

___

„Toată povestea asta a năvălit peste mine cumva și m-am gândit cum ar fi să o scriu, și cred că acest gând năstrușnic cred că m-a ținut până la sfârșitul zilei. Mi-am dat seama că nu o să se întâmple, că nu o să fac eu chestia asta, dar gândul nu mi-a dat pace.”

___

„Am trecut prin toate stările Soniei, care se gândește de unde începe cercetarea, cum vorbeau oamenii în anii ‘70, poate vorbeau altfel sau foarte diferit de cum vorbim noi, și cum ar fi să scriu eu astăzi o poveste care se întâmplă în anii ‘70.”

___

„Am zis ok, nu pot să scriu povestea asta, dar pot să scriu despre cineva care ar încerca să o scrie. Și așa a venit ideea aceasta a așezării poveștii în ramă. După care au lucrat doi ani de lecturi haotice și împiedicate, cartea lui Mitică Dragomir, ce am mai găsit pe la biblioteca județeană din Brăila, memoriile menajerei de la vila de la Snagov și până la colecția aceea grea de la Polirom, „Experiențe carcerale”, sunt vreo șase volume, nu am reușit să termin niciunul.”

___

„Deci nu a fost Zoia, a fost povestea asta care a venit așa dintr-o dată și a găsit acolo un teren fertil. A fost greu, nu a fost ușor să o scriu, m-am poticnit de foarte multe ori, mi s-a părut o temă prea grea, și mi s-a părut că n-am dreptul să-mi dau cu părerea.”

___

„Au fost doi ani în care am citit și am făcut și altele, am scris pentru copii, am mai lucrat una alta, am și tradus. Primele fragmente le-am scris în vara lui 2017 și apoi, m-am apucat serios de ea abia anul trecut prin septembrie, deci aproape un an am investit în scris.”

___

___

„A fost prima carte pe care am scris-o știind că va fi un roman. Și a fost greu până am ajuns în punctul acela în care am început să-i văd sfârșitul și să-mi dau seama că mai am puțin.”

___

Lavinia Braniște avea 6 ani la Revoluție și a declarat, în timpul discuției de la lansare, că documentarea și lucrul la această carte a schimbat ceva în felul în care se raportează la perioada comunismului.

___

„S-a schimbat faptul că 1989 nu mi se mai pare așa o limită, un sfârșit de ceva și un început de altceva. Nu am învățat niciodată la școală despre comunism. Știam lucruri doar din familie, povești explodate pe toți pereții, fiecare o ținea pe-a lui, bunicii au nostalgiile lor și poveștile lor, părinții alte povești. Ce știam, știam de la ei.”

___

„Am făcut parte din ultima generație care a învățat după manualele comuniste, până în clasa a 12-a. Singura modificare care s-a făcut la acele manuale pentru noi a fost că s-a rupt prima pagină, aceea cu portretul lui Ceaușescu. În rest, au fost exact aceleași, țin minte că manualul de franceză din a 6-a, deci anii ‘95-’96, încă avea o lecție cu vizita conducătorilor pe ogor, cu numele lor.”

___

„Cu toate astea, nu am învățat niciodată la școală despre comunism, nu am avut niciun opțional. Noi tot spunem - înainte și după 89 - și aveam senzația asta că acolo este o limită clară. Dar mi-am dat seama, după ce am citit și după ce am trecut prin chinurile acestui personaj, Sonia, de a înțelege și de a face un pic de ordine în toate lecturile despre comunism disponibile, că nu s-a tăiat nimic cu foarfeca atunci. Nu mi se pare că am înțeles mai bine ce a fost înainte.”

___

Lavinia Branişte s-a născut la Brăila, în 1983, și a studiat literatură și limbi străine la Cluj și București. A scris poezie, proză și literatură pentru copii. La Polirom i-au apărut volumul de proză scurtă Escapada (2014) și romanul Interior zero (2016), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau“ pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016.

Don't forget to share!