De Irina Munteanu
Kornelia Binicewicz este antropolog cultural, DJ și fondatoare a proiectului Ladies on Records, unde explorează muzica feminină din ultimele decenii, contribuțiile pe care le-au adus femeile în scena muzicală de pe întregul glob și poveștile lor pe care își dorește să le facă auzite.
Colecționară avidă de muzică, Kornelia călătorește prin toată lumea în căutare de albume rare și povești impresionante. Așa a ajuns să se mute în Turcia, unde a început să exploreze scena muzicală a femeilor de acolo, și ulterior să lanseze alături de case de discuri locale două compilații pe vinil – „Turkish Ladies. Female Sinfer from Turkey 1973 – 1988” (Epic Istanbul) și „Uzelli Psychedelic Anadolu” (Uzelli).
Pentru că anul acesta va fi prezentă la Mastering the Music Business
(31 august - 2 septembrie), conferința dedicată industriei muzicale din România, am vrut să aflu cum și-a descoperit interesul pentru muzica feminină uitată și ce o motivează să continue săpăturile după comori.
Am început să curatoriez festivaluri de muzică, iar muzica a devenit felul meu de a construi punți între oameni și culturi. La un moment dat, am început să colecționez discuri, în mare parte semnate de femei din întreaga lume. Totul s-a legat în 2015, când am decis să mă mut în Turcia și să aprofundez muzica femeilor de acolo. Mi-am dorit să le spun poveștile prin intermediul muzicii din trecut.
Muzica este unul dintre produsele și instrumentele culturale prin care valorile umane pot fi exprimate. Nu spune doar ceea ce vrem noi să spunem, dar dezvăluie toate elementele ascunse ale culturii. Pentru mine a fost întotdeauna un mod de a povesti.
Perspectiva antropologică a muncii mele presupune să ascult poveștile oamenilor, să le ofer spațiul în care să vorbească despre ce este important pentru ei și să îi las să fie un fel de ghizi în explorarea propriilor lumi. În cercetările mele mă ajută fenomenologia, ca filozofie a experienței, pentru că este una dintre cele mai grozave modalitățile de a lăsa arta să acționeze ca mediator între autor și ascultător sau cititor.
Muzica făcută de femei o poți găsi peste tot în jurul nostru. Femeile au fost prezente ca muziciene, producătoare sau cântărețe dintotdeauna. Dar povestea muzicii, la fel ca alte povești, este spusă de către bărbați și este orientată tot către creațiile lor.
Mă interesează muzica pe care o fac femeile pentru că ele au fost mereu slab reprezentate și văd golurile în felul în care se vorbește despre reușitele și despre istoria lor. Am explorat într-adevăr acele zone până acum, însă interesul meu muzical nu este limitat geografic – ascult muzică și încerc să descopăr poveștile femeilor de pretutindeni.
Pe de-o parte aleg discurile care se potrivesc cercetărilor mele, pe de alta le aleg pe cele care pur și simplu sună foarte bine. Pe unele le cumpăr doar pentru a le colecționa, pe altele pentru a construi mixtape-uri sau sesiuni de audiție.
Ladies on Records a pornit ca un proiect personal. Îmi doream să descopăr mai multă muzică făcută de femei, să scotocesc printre arhive și să lansez albume.
Am început să fac toate astea în Istanbul, în timp ce colaboram cu niște case de discuri turcești mai vechi (Uzelli, Turkuola, Elenor, Sony Music Turkey). Chiar dacă Ladies on Records este un label acum, în continuare colaborez cu alte labeluri și lansez muzică împreună cu ele. Ladies on Records a devenit mai mult o platformă de curatoriat, decât o casă de discuri.
Sunt mândră de fiecare dintre ele. Pentru mine, fiecare disc are o față umană, o personalitate și o poveste a sa. Dar dacă ar fi să aleg ceva din colecția mea de muzică turcească, cu siguranță ar fi single-urile lui Esmeray. I-am descoperit povestea muzicii și a vieții acum mulți ani, când locuiam în Istanbul. O consider una dintre cele mai bune și notabile cântărețe din Turcia.
Cât despre colecția de muzică poloneză, „Idę”, albumul Halinei Frąckowiak, este cel pe care ador să-l ascult și să-l mixez – mă motivează și mă încurajează să-mi continui munca. Muzica lui Fairuz este la fel de importantă pentru mine, așa că toate albumele ei mi se par minunate, în special „Kferhala”.
Preferatele mele sunt Mihaela Mihai, Aura Urziceanu și Grupul Stereo. Mi-ar plăcea să descopăr mai multă muzică românească.
Salwa cu LP-ul omonim din 1977, „Mosaic of Orient” (1974) de la Elias Rahbani, și Breakout and Mira Kubasinska, cu „NOL”, din 1976.