Pentru că întâi și-ntâi a existat o mamă. 

Sau o mătușă. Sau o bunică, o soră, o pisică, o voce critică și lăuntrică, înțelegeți ideea. Întotdeauna există cineva care să judece cum îți împăturești chiloții.

Sau cum îți organizezi faimosul scaun cu haine.

Dacă nu ai un scaun cu haine, cel mai probabil ești Marie Kondo sau în curs de devenire

Apoi, da, totul e foarte bine intenționat, dar să fim serioși, nu ajută!

Dezordinea are farmecul  său și propria sa ordine intrinsecă. În plus, o dată născut sub această stea, cu greu se mai poate interveni din afară.

Cu tot respectul pentru bretonul perfect al lui Miss Kondo.

Care Miss Kondo, de altfel, dă apă la moară unor discursuri destul de prăfuite despre roluri de gen (în care statisticile tot spre femei înclină în mod dramatic la capitolul cine face mai multă treabă în casă).

Apreciem ⇧

Și apoi mai e treaba cu bucuria și cu acel „ching”: sigur, bucuria e de dorit în viață.

Dar dacă eliminăm tot ce nu sună clopoțelul de ching în noi, ce ne mai rămâne?

„Ordinea!” ați putea spune, dar până și Universul s-a format din haos (ia gândiți-vă!)

 Asta ca să nu mai spunem că majoritatea acelor lucruri care se constituie ulterior în munți de haine (și de vinovăție) tot din bucurie au fost cumpărate, că de nevoie nu prea poate fi vorba.

Mai vede cineva ironia?

Sigur, partea bună este că magazinele second hand dau pe dinafară de lucruri care nu au avut sclipirea de bucurie necesară.

Partea proastă e fix aceeași, cu bonusul că în 2015*, de exemplu, numai în SUA ajungeau 16 milioane de tone de textile la gunoi.

*După acea dată nu mai există cifre pentru că probabil nu generau bucurie.

Iar în 2019 continuăm să vorbim despre bucurie și regula de trei simplă la împăturiri, în timp ce obiceiurile de consum sunt tot aceleași.

Când de fapt și de drept ne place să vedem cupluri certându-se în fața camerei.

Și părul perfect al lui Miss Kondo.