
Mihai Ghiduc
Obsessed
Kathryn Hahn s-a îndrăgostit de „Mrs. Fletcher”
_
Săptămâna aceasta, pe HBO și HBO GO, a debutat un nou serial. „Mrs. Fletcher” spune povestea unei femei divorțate care, atunci când îi pleacă băiatul la facultate, își redescoperă sexualitatea.
___
Bazat pe romanul omonim al lui Tom Perrotta, serialul urmărește atât aventurile lui Eve, cât și ale fiului ei, Brandon (Jackson White). Iată ce spune protagonista, Katryn Hahn, despre serial.
Filmările au avut loc în plină mișcare #MeToo. Cum vezi asta? ___
Mișcarea #MeToo e încă foarte vie și sunt încă multe de spus. Pentru mine e foarte importantă. După prima mea întâlnire cu Tom, am simțit cu adevărat că aceasta este o poveste spusă din două perspective diferite, cea a mamei și cea a fiului. Și a fost interesant, pentru că în carte personajul memei e scris la persoana a treia, iar cel al fiului la persoana întâi. Eram curioasă cum avea Tom să aducă personajul Evei la persoana întâi. Știam că ne vom confrunta cu asta împreună, că vom face astfel încât să intrăm în sufletul acestei femei.
___
Spre norocul lui, Tom s-a înconjurat de femei puternice. Pentru mine a fost important – iar el a înțeles asta – să avem în echipă o regizoare, o producătoare uimitoare, Helen Estabrook, o cameră plină de scenariste, să ne înconjurăm de voci feminine. Așadar, am putut folosi această scriere uimitoare, cartea lui, ca un fel de document din care să sărim în ceva ce nu cred că am anticipat vreunul dintre noi.

Știai cartea? ___
Nu. Am citit un scenariu pentru pilot și apoi am avut o întâlnire cu Tom. A fost un fel de amușinare reciprocă (râde). Ne-am cunoscut, am băut ceva împreună undeva în Santa Monica și am avut o discuție uimitoare despre absolut orice, dar foarte puțin din ea a fost despre proiect. A fost despre lucruri care ne interesează.
Și ai fost în mod evident intrigată de personaj, de Eve Fletcher? ___
Am multă empatie pentru această femeie care a fost încărcată de atâtea etichete pe care societatea i le pune în cârcă, dar care nu mai erau ale ei. Cum e ideea de a mai fi numită „doamna Fletcher”. A divorțat de 10 ani și încă trăiește ca Dna. Fletcher.
___
Mama mea a avut aceeași experiență, ea este încă doamna Hahn și a divorțat de 15 ani. Cunosc multe femei care încă mai țin de numele lor, deși sunt divorțate. Nu e ciudat? Poate că este mai ușor pentru copii, dar de multe ori ții la o identitate care nu este a ta.

Și asta explică ce se întâmplă când fiul ei pleacă la facultate și Eve începe să-și examineze viața? ___
Sunt toate celelalte identități cu care Eve s-a trezit identificată, cum ar fi cea de „mamă”. Trăiește cu acest străin, fiul ei, iar relația lor nu e neapărat deschisă, ba chiar a fost considerată ticăloasa în acest divorț, ceea ce este nedrept. Nici meseria ei nu e cea mai satisfăcătoare. A încercat să facă ce trebuie toată viața și asta nu i-a fost ei de ajutor.
___
Și, în sfârșit, are șansa de a explora cine este, prin intermediul acestei cutii a Pandorei care este Internet porn-ul, care-i permite să fie nechibzuită. Are, practic, o aventură cu ea însăși. Și este capabilă să se privească ca pe această femeie sexy, atrăgătoare și abia așteaptă să meargă acasă, să fie cu ea însăși. Cred că primele două episoade sunt ca o lună de miere care, apoi, desigur, devine ceva mai întunecat. Dar cred că se îndrăgostește din nou de ea.

Tom spunea că, în parte, povestea se referă la „ne-simțirea dorinței”. Ești de acord? Și ce crezi că reprezintă pornografia pentru ea? ___
Nu poți pur și simplu să pui pe stop dorința. N-o poți stăpâni, indiferent de cât de irațională ar fi. De asemenea, cred că pornografia – această trezire sexuală pentru ea – e un înlocuitor pentru o căutare existențială. Cred că încercăm să punem mereu femeile în aceste cutiuțe ale „maternității” sau „menopauzei”.
___
Devii invizibilă, nimeni nu te mai privește la fel, dar, pe dinăuntru, experiența ta de a fi femeie, sexualitatea ta este încă foarte vie și activă. Cred că rareori avem șansa de a vedea o femeie care încă explorează aceste lucruri. Și asta a fost foarte interesant pentru mine, deoarece cred că femeile merită să le fie reprezentată acea putere.

Ar fi fost diferit dacă era despre un bărbat? ___
Da, suntem obișnuiți cu așa ceva. Cu o femeie, e diferit. se simte altfel. Și, de asemenea, e interesant faptul că serialul e o poveste de tip „coming of age” duală, pentru că în timp ce o vedem pe Eve, îl urmărim și pe fiul ei care, la fel ca mulți tineri astăzi, e crescut să-și exprime intimitatea, să curteze, să flirteze – toate lucrurile pe care noi le-am făcut față în față – prin intermediul unor dispozitive, prin tehnologie și pornografie.
___
Și nu știu cum să iasă la un date, să curteze, să aibă o conversație față în față. Nu poată face față unei dezamăgiri în dragoste sau unei confruntări, deoarece generația lui e obișnuită doar să dea un „swipe left”. Și în timp ce Eve descoperă internetul ca o lume nouă, Brendan este lansat în lumea intimității reale și a oamenilor reali, atunci când merge la facultate.
Îți poți imagina”Mrs. Fletcher” făcut acum 20 de ani? ___
Nu-mi pot imagina că aș fi jucat în așa ceva acum 20 de ani. Faptul că HBO și-a asumat riscul de a mă avea în rol principal într-un serial ca acesta – unul care vorbește despre aceste teme – dovedește că trăim vremuri cu adevărat interesante. Este o epocă de aur pentru această formă de televiziune.
Te atașezi de roluri? Unele înseamnă mai mult pentru tine decât altele? ___
Acesta a fost unul dificil, pentru că a rămas cu mine o perioadă. A fost unul greu de făcut pentru că Eve a fost o nucă greu de spart. Era iarna în New York, eram departe de familia mea și eram foarte izolată. A fost dificil și pentru că Eve este foarte singură și, fiind acolo, eram foarte singură. Acestea fiind spuse, a fost greu și să mă despart de ea deoarece ea chiar m-a atins, a rămas cu mine – iar acesta este reușita scriiturii lui Tom.
Go to page
We're sorry, it looks like your browser doesn't support this experience.