Are 27 de ani, iar de peste trei ani locuiește în Stockholm, acolo unde am cunoscut-o și eu. „Daniel, prietenul meu este suedez, însă noi ne-am cunoscut în Londra, unde am și locuit împreună câțiva ani. Eram stresați și nu prea reușeam să facem multe lucruri împreună. Așa că atunci când el a primit o ofertă de job, nu am stat pe gânduri și ne-am mutat.” Katherine îmi povestește că în pofida primului an, în care s-a simțit singură, stilul de viață din Stockholm și atmosfera domoală îi plac mult.

Povestește-mi despre tine, ce ai scrie pe o carte de vizită?

Sunt designer de textile. Acum nu mai am cărți de vizită, dar obișnuiam să zic artistă, designer de imprimeuri, serigrafă. Acum zic doar designer de textile. Dar uneori este dificil să explic că, de fapt, este vorba despre propriul brand. Nu prea știu cum să descriu situația care e mai complexă.

Proprietara unei afaceri? Boss lady?

Da, proprietară ar fi un titlu potrivit. Încă încerc să îmi dau seama cum aș putea să definesc ce fac în totalitate, să cuprind toate aspectele muncii mele. Sunt din Marea Britanie și am studiat la Central Saint Martins, pe care l-am absolvit în 2016 și unde am urmat un program de Textile Design care a dus la serigrafie.

Aproape că alesesem să mă concentrez pe tehnica tricotatului, dar mentorul acelui program nu era foarte priceput. Așa că am ales să mă specializez în serigrafie, pentru că mi se părea că o să învăț mai multe lucruri. Dar încă mai am mașina de tricotat și uneori mai cochetez cu ideea de a crea tricotaje.

Care e procesul tău de lucru?

De obicei am câte o idee și mă joc un pic cu ea, încerc să o reproduc la diferite scări, culori și apoi creez designul, îl expun pe ecran și apoi îl imprim pe textile sau alte materiale. Este un proces destul de ușor pentru mine, pentru că pot să testez direct în studioul meu, fără să fiu nevoită să trimit designul mai departe, ca să fie imprimat și testat de către altcineva.

Cum știi că un design este finalizat și nu mai are nevoie de retușuri?

Încă încerc să-mi dau seama care este momentul ăla. De exemplu, designul cu floare și pătrate a fost la început foarte diferit față de ce este acum și țin minte că am creat aproximativ patru variațiuni până am ajuns la varianta „câștigătoare”. Am început să vând acest design foarte repede, fără să-l modific prea mult.

Cred că acum reușesc să identific imprimeurile care vor avea succes, dar încă îmi e dificil să-mi dau seama când ajunge să fie la cel mai înalt nivel. Și pentru că lucrez de una singură, uneori simt lipsa unei alte păreri în privința creațiilor mele.

De ce flori și pătrate?

La facultate am creat tot felul de imprimeuri cu pătrate și grilaje, dar flori nu am folosit până acum doi ani. În timpul studiilor am fost descurajați să folosim acest element pentru că „toată lumea folosește flori” - asta ne ziceau profesorii. Așa că pentru o bună perioadă de timp nu m-au atras.

Până acum doi ani, când pregăteam un workshop pentru Spotify și mă jucam cu șabloane. Atunci mi-a venit ideea că poate cuiva i-ar plăcea să facă asta în timpul workshopului. Inițial, floarea avea o formă mai pătrată, dar a evoluat între timp. Acum m-am plictisit un pic de acest design, pentru că mi se pare că combinația de flori cu pătrate este atât de populară în ultima vreme.

Dar modelul creat de tine este peste tot pe Instagram!

Da, așa e și este modelul cel mai cerut. Uneori încerc să fac lucruri noi, să vin cu idei noi și foarte des răspunsul e: „OK, dar cum rămâne cu floarea și pătratele?” Îmi doresc să creez lucruri noi, dar cred că e bine să existe și un model clasic, care să fie recognoscibil.

Dacă e să fiu sinceră, este cam ciudat. Acest model a fost folosit și în unele colaborări și uneori oamenii nu-și dau seama că este ideea sau produsul meu. Și este ciudat să simt distanța asta față de un lucru pe care l-am creat eu. Dar în același timp este și foarte frumos să văd entuziasmul generat de modelul meu.

De unde te inspiri?

Cel mai mult mă inspiră călătoriile, însă în ultimul an nu prea am călătorit. Ceea ce poate explica de ce nu am prea creat lucruri noi în ultima vreme. Îmi mai plac mult culorile și arhitectura de mijloc de secol din Palm Springs și m-am inspirat mult din ele, în special la început. Uneori mai cercetez lucrările unor artiști care îmi plac, cum ar fi Ellsworth Kelly sau Bridget Riley. Mai frunzăresc albume de artă, cărți.

Și foarte des mă întorc la lucrările din facultate pentru că încă îmi plac foarte mult, deși sunt foarte diferite de ce fac acum. La facultate aveam posibilitate să lucrez cu dimensiuni mai mari și cu mai multe culori, lucruri pe care nu prea ai cu să le faci într-un studio mic. Așa că mă întorc, mai găsesc elemente sau detalii pe care nu le-am folosit sau pe care aș putea să le modific. Dar încerc să nu urmăresc prea mult ce fac alți artiști asemenea mie, pentru că sunt foarte conștientă de tendința de a asimila sau de a fi influențată și ar fi extrem de neplăcut să ajung să plagiez în mod inconștient.

Crezi că ești ușor influențabilă?

Nu cred, însă am văzut cazuri când s-a întâmplat asta. Mi se întâmplă uneori să îmi trimită cineva poze cu lucrări care seamănă cu ce fac eu și de multe ori, artistul mă urmărește pe Instagram. De cele mai multe ori nu zic nimic, însă dacă observ că persoana în cauză încearcă să obțină profit și să vândă lucruri care seamănă foarte mult cu ce fac eu, o s-o abordez.

Faci lucruri foarte variate: huse pentru telefon, perne decorative, tricouri, postere și să nu uităm de eșarfele pentru cățelul tău, Benny, și amicii lui…

Da, am început cu perne decorative pentru că erau ușor de produs și puteam să le fac chiar eu fără să externalizez anumite servicii. Apoi oamenii au început să-mi spună că vor să poarte imprimeurile și așa au apărut tricourile. După aia a venit cerința pentru huse de telefon și am decis să încerc. Acum am ajuns într-un punct în care externalizez producția multor lucruri, pentru că nu am cum să le fac eu, în studioul meu din Stockholm.

Și mai încerc să decid dacă vreau să lucrez mai mult cu produse și decorațiuni de interior sau dacă aș vrea să mă îndrept către lifestyle și modă. Și aici colaborările pe care le fac sunt de ajutor, așa pot să testez și să-mi dau seama dacă ar exista persoane care ar vrea să poarte o pereche de pantaloni cu flori și pătrate, de exemplu. Dar este un proces complicat să încerc să lucrez cu fabrici și prestatori de servicii din alte țări, care să ofere calitate, dar și condiții de muncă bune. Iar pandemia a îngreunat și mai mult acest proces.

De ce colaborare sau moment din cariera ta ești mândră?

De instalația din 2017 pe care am avut-o la V&A Museum în Londra. Am expus o serie de postere imense cu niște colaje, suprapuneri ale unor peisaje din Palm Springs. A stat acolo o singură noapte, dar îmi amintesc cu drag de experiență și mă bucură că oamenii au cumpărat posterele și încă le mai au acasă. Sunt mândră că lucrările mele au fost expuse în acel muzeu și simt cumva că acel moment a stârnit tot ce a urmat. După instalație, am început să fiu abordată de magazine și distribuitori care doreau să aibă lucrările mele în stocurile lor.

Ce te bucură cel mai tare vis-a-vis de munca ta?

Cred că cel mai mult îmi plăcea să am o idee și apoi să o văd materializându-se în studio. Acum îmi aduce multă satisfacție să îmi văd lucrările purtate de oameni sau în case din întreaga lume. Este ciudat uneori să realizez că un produs pe care l-am împachetat chiar eu, ajunge într-un alt capăt al planetei. De exemplu, Sigourney Weaver a cumpărat câteva perne decorative și Aidy Bryant a plasat câteva comenzi.

De ce crezi că imprimeurile și lucrările tale au explodat pe Instagram?

Cred că e din cauză că sunt luminoase, vesele și rămân întipărite în memorie. Dar cred că și faptul că toată lumea petrece mai mult timp acasă și postează fotografii cu interioare a ajutat mult ca produsele mele să devină cunoscute unui public mai larg.

Dar este foarte important pentru mine ca cei care îmi cumpără lucrările să nu se conducă după filozofie: „Oh, am lucrul ăsta pentru câteva luni, apoi îl înlocuiesc cu ceva nou.” Din această cauză, produsele mele costă mai mult uneori, pentru că așa oamenii vor cumpăta achizițiile și vor investi într-o piesă doar dacă și-o doresc pe termen lung.

Ce ți-ar mai plăcea să faci în viitor?

Mi-ar plăcea să creez lenjerie de pat/cearceafuri, însă este un proces complicat din cauza dimensiunilor diferite. De exemplu, în Suedia, Scandinavia, oamenii obișnuiesc să doarmă cu două plapumi, lucru care nu se întâmplă în alte țări. Așa că aceste detalii complică nițel planul inițial.

Dar despre planurile de viitor, cred că anul ăsta mi-ar plăcea să măresc echipa și să angajez pe cineva care să se ocupe de tot ce înseamnă administrare. Și apoi am reușit să găsesc un spațiu mai mare pentru studio și sper să pot să și expun lucrări, să am un showroom.

Interviu extras din numărul de primăvară/vară Glamour 2020.