_

Dintotdeauna am fost (să zicem) fericita posesoare a unei perechi de sprâncene cu personalitate. Și când spun „personalitate”, nu mă refer în mod special la densitate.

_

Da, face și asta parte din schema superioară a feței mele, ce-i drept, doar că în cazul sprâncenelor mele e mai mult de atât: fire rebele, care cresc la voia întâmplării, extrem de greu de potolit, spații goale etc.

_

Prima mea experiență cu pensatul a fost prin liceu, când, după mers la salon, nu m-am mai recunoscut în oglindă. Da, a fost macabru. Ia sprâncenele de unde nu-s! Atunci mi-am zis că nu mă voi mai pensa niciodată. Decât mici ajustări pe care le pot efectua singură.

_

Și chiar așa a fost pentru foarte mulți ani. Între timp, am ajuns beauty editor, am cunoscut oameni specializați, am construit treptat un mic circle of trust și am mai deviat din când în când de la promisiune. Cu toate acestea, pot număra pe degete pensatul la salon.

Da, m-am bucurat o perioadă de frumusețea sprâncenelor

_

And then everything gone even more wild. Deși sprâncenele nu ar trebui să fie gemene identice, să arate ca două ștampile sau ca doi stropi de apă, la mine diferența a devenit un pic mai mare decât normalul acceptat. Una ceva mai ridicată, ceva mai deasă…

_

Apoi, una cu ceva mai multe goluri acumulate odată cu trecerea anilor (vârsta, maică!). Ah, și încă o nebunie de-ale mele: încă nu pot să accept să le scurtez (da, sunt ceva mai lungi decât ar trebui, știu). Dar nu se atinge nimeni de lungime! Yet!

Aici ar trebui să fie o poză cu mine cu sprâncenele de azi, dar nu-s prezentabile

_

Nu, nu am ajuns de foarte mult timp la un brow bar - încă se dă o luptă interioară intensă în mine, recunosc.

_

Am început în schimb să apelez la machiaj. Evident, sunt extrem de neîndemânatică, așa că de creionul sau de tușul pentru sprâncene nici nu mă pot atinge, pentru că mă transform instantaneu într-un desen animat.

_

Farduri speciale? Desigur. Mult prea închise sau mult prea deschise. O pomadă? Mergem și pe varianta asta. Nu, nu e bine nici așa, vreau naturalețe în primul rând. Mascara transparentă sau chiar colorată, un gel? Prea puțin, am nevoie de mai multă armonie, mi se văd golurile din sprâncene și din satelit.

_

OK, și care e Sfântul Graal al sprâncenelor în cazul meu? Există așa ceva? După ani de cercetare și testare, laboratoarele Mădălinei Ionescu au găsit soluția…

Wait for it...

_

Trăiască fardul de pleoape! Yas, în scenariul meu mult-prea-dificil, doar în acest produs-minune stă cosmetizarea perfectă. Shame on me!