de Irina Munteanu

Ioana Bauer și lupta ei pentru eLiberare

Ioana Bauer are o misiune clară:

lupta împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale în România.

Ioana Bauer e în fruntea eLiberare, o asociație ale cărei eforturi merg către a face exploatarea cunoscută, denunțată și eliminată la nivel național. Uneori, asta înseamnă campanii de informare și conștientizare. Alteori, ia forma unor demersuri inovatoare, cum este cel de a atrage „actori netradiționali” (preoți, cosmeticiene) în prevenția traficului de persoane și transformarea acestora în bariere între traficanți și posibilele victime.

Eforturile Ioanei au fost remarcate și, în această primăvară, a devenit nouă Ashoka Fellow din România, o organizație globală de promovare și susținere a antreprenoriatului social și inovației sociale. Prilej cu care am rugat-o să ne vorbească despre fenomenul sclaviei moderne și importanța creșterii nivelului de conștientizare a acestuia.

Cum ai devenit interesată de problema traficului de persoane?

Adevărul este că nu era pe radarul meu acest subiect. Pe vremea când, zic eu, m-a ales el pe mine, eram în America, tocmai ce îmi terminam masterul și intram în jocul corporatist. Voiam să rămân însă conectată la comunitatea din care făcusem parte, așa că am ales să fac voluntariat la o organizație studențească unde abordam subiecte globale. Printre acestea a fost și cel al traficului de persoane.

A fost un șoc pentru mine că în mai toate resursele la care mă uitam, România apărea ca o țară cu probleme grave în această direcție.

Ar fi corect să spun că incursiunea mea în subiect a început încercând să dezmint ceea ce citeam în statisticile respective și care, într-un final, m-au și determinat să fac ceva în legătură cu asta.

Care e situația reală în România?

Din păcate, România rămâne una din principalele țări sursă pentru victimele traficului de persoane din Uniunea Europeană. Nu doar atât, însă majoritatea victimelor identificate în România sunt cetățeni români. Ce mi se pare mie foarte grav este că devine din ce în ce mai clar că acest fenomen afectează disproporționat femei și copii, astfel că inclusiv în 2019 aproape jumătate din victimele care apar în statistici sunt minore.

De asemenea, principala formă de exploatare rămâne cea sexuală. Vorbim, practic, despre minori violați pentru profitul altora. Traficul de persoane înseamnă și exploatare prin muncă, cerșetorie forțată, obligarea la comiterea de infracțiuni sau la crearea de material pornografic sau trafic de organe, asta ca să menționăm cele mai întâlnite forme. Important de menționat ar mai fi și că România devine și țară de exploatare pentru oameni care vin din Asia sau Africa în căutarea visului unei vieți mai bune.

Sunt șapte ani de când asociația pe care o conduci luptă împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale. Care e strategia voastră? Ce v-ați propus și ce ați realizat în acești ani?

Am împlinit cei șapte ani de acasă, așa că ni s-a părut numai potrivit să exportăm modelul și prin alte colțuri ale lumii. Strategia noastră inițială pentru 2020 nu arată deloc ca realitatea pe care o trăim acum, însă asta pentru că, ei bine… pandemie.

A trebuit să ne adaptăm și să regândim modelul nostru, însă un lucru care ne-a ajutat și care de altfel este și ceea ce am „exportat”, ca să zic așa, este curriculumul educațional care a ajuns deja la peste 600.000 de elevi din România și pe care l-am tradus pentru a fi folosit și în 18 alte țări prin una din rețelele de parteneri din care facem parte.

Un alt lucru care s-a întâmplat tot ca rezultat al pandemiei a fost că una dintre temele noastre destul de nișate pe care o foloseam în special cu asistenți sociali sau cu persoane implicate pe partea de asistență a supraviețuitorilor traficului de persoane a devenit dintr-o dată mainstream.

Practic, am sărbătorit șapte ani lansând www.rezilienta.eu, platforma care vorbește despre modurile în care putem face față efectelor pandemiei, deoarece dintr-o dată ne-am trezit cu toții într-o traumă colectivă care părea că nu se mai termină.

ACCESEAZĂ PLATFORMA
ACCESEAZĂ PLATFORMA

Mă bucur că am început să fim mai conștienți legat de cât de important este să avem grijă de noi și să facem asta intenționat și susținut.

Răspunde statul inițiativelor voastre? Cât de implicate sunt autoritățile?

Modelul nostru nu ar funcționa fără parteneriate. Asta înseamnă parteneriate cu alte ONG-uri, cu instituțiile statului, cu persoane care doresc să se implice la nivel individual. Cred că de multe ori cădem în capcana asta de a discuta despre stat ca despre o entitate individuală, însă noi ce am văzut în acest domeniu, ca în multe altele, este că omul sfințește locul.

Am fost în zone ale țării în care există echipe inter-instituționale care funcționează și au un impact enorm la nivel de județ sau regiune. La fel sunt și zone în care singurul lucru pe care ți-l poți dori de la stat este măcar să nu îți facă munca mai grea, pentru că ar fi nerealist să crezi că o să ajute în vreun fel.

Filosofia noastră este clară: nu încercăm să-i convingem pe cei care deja s-au hotărât că «nu se poate, ci mergem către cei care sunt deschiși spre colaborare și vor să facă bine în comunitatea lor, indiferent de ce parte a baricadei sunt, stat sau privat.

Cum putem ajuta fiecare dintre noi la prevenirea acestui fenomen?

Cred că e important să înțelegem că fenomenul acesta nu o să dispară atâta timp cât el este tolerat sau ignorat la scară mare. Avem nevoie și aici de acea masă critică de oameni care să spună: Ajunge! Dacă privim traficul de persoane drept sclavia erei moderne, putem să ne uităm la ceea ce s-a întâmplat când sclavia a fost abolită: îndeajuns de mulți oameni au decis că nu sunt confortabili ca unii din semenii lor să fie vânduți pentru profitul altora și apoi au acționat.

Printre altele, nu au mai cumpărat zahăr, pentru ca plantațiile să nu mai fie profitabile și să nu își mai poată permite sclavi, s-au organizat pentru a scoate și a pune la adăpost oamenii prinși în comerțul acela imoral și, până la urmă, au reușit să creeze și schimbări legislative. La fel și noi putem face niște schimbări la nivel individual care să aibă ecou în felul în care funcționăm ca societate.

În primul rând, să ne informăm și să spunem și altora despre traficul de persoane. Apoi, să luptăm împotriva discriminării de orice fel, deoarece toți oamenii au aceeași valoare. Chiar dacă e dificil, trebuie să privim dincolo de aparențe și să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și, nu în ultimul rând, să fim și noi consumatori responsabili, asigurându-ne că produsele pe care le folosim nu sunt vândute de companii care își exploatează angajații sau supplierii.

Va crește numărul victimelor în contextul pandemiei?

Câteva efecte le vedem deja: mulți oameni – mai ales din rândul muncitorilor necalificați – și-au pierdut locurile de muncă. Persoane care au ieșit din exploatare și care se descurcau bine independent au revenit cu solicitări de asistență, atât materială cât și emoțională. Perioada asta de izolare a fost cu atât mai grea pentru ele cu cât le-a reamintit de momentele când se aflau în exploatare și aveau restricții similare.

Putem doar să ne imaginăm ce se va întâmpla când muncitori vulnerabili vor întâlni angajatori disperați. De altfel, acesta este și motivul pentru care am început campania www.muncă.info. Ne-am dorit să avem componenta de informare, apoi componenta de responsabilizare și, nu în ultimul rând, partea de asistență pentru cei care ar putea avea nevoie în cazul în care pleacă din țară și ajung într-o situație de exploatare.

MUNCA.INFO
MUNCA.INFO

Avem 26 de parteneri pe proiect: ONG-uri din România și din străinătate, parteneri privați, organizații interguvernamentale, corpul diplomatic, instituții de stat, precum și sindicate. Toți am anticipat acest pericol și am vrut să ne asigurăm că avem creată o rețea de resurse pentru în momentul în care va fi nevoie de ea.

Cât de receptivi sunt tinerii în proiectele pe care le demarați în școli și licee? Au existat cazuri în care prin intermediul acestor inițiative ați identificat persoanele vulnerabile sau pe cale să devină victime și ați prevenit astfel problema?

Eu pot mai mult să povestesc despre cât de deschiși sunt profesorii în a implementa programele noastre. Ne-am dorit foarte mult să îi responsabilizăm și să îi echipăm pe ei să vorbească despre subiect, iar în felul acesta am reușit să ajungem la peste 5.000 de școli și licee din țară. De asemenea, am decis să ne concentrăm pe ideea aceasta de a încuraja peer-to-peer prevention, pentru că deja este cunoscut că avem cazuri de racolare peer-to-peer.

Cu siguranță, cele mai semnificative momente pe partea de prevenire și capacitare sunt cele în urma cărora aflăm despre cazuri în care apoi putem interveni. S-a întâmplat în școli, dar și când am lucrat cu „actori netradiționali”, așa cum le spunem noi. De exemplu, am făcut sesiuni de formare cu preoți în urma cărora au fost cazuri depistate și semnalate către autorități.

Ne-am dat seama că trebuie să ne îndreptăm către tot felul de categorii care ar putea intra în contact cu victimele traficului de persoane prin prisma meseriei lor: medici de la secțiile de urgență, persoane care lucrează în saloane de înfrumusețare, personalul care eliberează pașapoarte etc. În momentul în care avem cazuri care ne sunt aduse la cunoștință, atunci știm că programele funcționează și acestea sunt micile MARI victorii care ne ajută să mergem mai departe.

Alătură-te luptei împotriva traficului de persoane!

Rămâi la curent cu acțiunile Asociației eLiberare și află cum te poți implica și tu.

ELIBERARE.COM
ELIBERARE.COM