Alec Secăreanu: „Meseria de actor e cea mai apropiată de viața dublă de spion”

DE IRINA MUNTEANU

FOTO DE PETER VASICS

Alec Secăreanu

interview

Suntem în anul 1978, Războiul Rece atinge apogeul, omul de încredere al dictatorului Nicolae Ceaușescu se dovedește a fi agent dublu și este nevoit să dezerteze în Statele Unite pentru a rămâne în viață. În plus, așa cum dictează vremurile, Victor Godeanu are și familie, ceea ce îi complică misiunea considerabil.

Prezentat în premieră la Festivalul de Film de la Berlin, „Spy/Master” este o miniserie de spionaj din șase episoade, inspirată din viața lui Ion Mihai Pacepa, fostul general de Securitate care a defectat în timpului Războiului Rece în Vest. În serialul scris și creat de Adina Sădeanu și Kirsten Peters, și regizat de Christopher Smith, mâna dreaptă a lui Ceauşescu şi cel mai important consilier al acestuia este Victor Godeanu, un personaj fictiv interpretat de actorul Alec Secăreanu.

Înainte de premiera serialului de pe 19 mai pe HBO Max, am stat de vorbă cu Alec Secăreanu despre fascinația pentru spioni, asemănarea cu meseria sa de actor și experiența unui personaj complex, aproape imposibil de descifrat.

Alec, Ce te-a atras la scenariu prima oară când l-ai citit?

ALEC Este o poveste inspirată din fapte reale, din viața lui Ion Mihai Pacepa, fostul general de Securitate care a defectat în Statele Unite în 1978. Este o poveste setată într-o epocă despre care doar am citit, am auzit povești, am văzut filme, fotografii, și care m-a atras prin experiența de set pe care aș fi putut să o am, recuzita, decorurile impresionate.

Pe lângă asta, sunt un mare fan al genului, am fost dintotdeauna pasionat de filmele și cărțile de spionaj. Îmi amintesc că îi plăceau tatălui meu și mi-a inspirat și mie acest apetit în copilărie. Cred că pe mulți dintre noi ne atrage ideea de oameni din umbră, care prin acțiunile lor ajung să influențeze tot felul de evenimente care ne afectează pe toți. M-a intrigat să văd măcar o fărâmă din cum ar putea să arate culisele spectacolului de zi cu zi, ceea ce vedem în media și în politică.

Foto: Katalin Vermes

Interpretezi un personaj prin definiție imposibil de citit, ambivalent, duplicitar – îmi poți spune mai multe despre cum l-ai construit?

ALEC A fost interesant să văd care sunt punctele lui vulnerabile și care sunt momentele în care trebuie să arate vulnerabil. Pentru că prin natura meseriei lui, fiind expus tot timpul, are niște mecanisme deja formate prin care își ascunde eventualele emoții, sentimente, păreri. În același timp, mi-a plăcut să explorez și momentele în care mecanismele acestea nu mai funcționează pentru că de fapt asta duce povestea mai departe și te fascinează ca spectator. Îți dorești să afli cum o să scape din situația în care aparent nu există scăpare.

Ca inspirație, am urmărit niște interviuri cu Ion Mihai Pacepa, am citit despre el, i-am citit cartea „Orizonturi roșii”. Până la urmă însă povestea trebuia spusă fidel scenariului, așa că am încercat să creez personajul specific poveștii scrise pentru serial.

Serialul vorbește direct publicului din România și din fostele țări comuniste. Cum a fost pentru tine, te-a ajutat în vreun faptul că ai crescut aici, cu poveștile din perioada comunistă?

ALEC M-a ajutat să am o idee mai clară despre contextul în care se petrece acțiunea, cu toate că în 1978, atmosfera în România era un pic diferită de anii ’80 târzii. Pentru publicul din Vest, ce se întâmpla în Est, înainte de ’89, e puțin neclar, au impresia că tot ce se întâmpla în Est ținea de Rusia, că era tot KGB, dar cumva fiecare țară avea serviciul ei specific – și Germania, și România, și Cehoslovacia etc.

În contextul politic de atunci, țările acestea se rupseseră de Rusia, așa că e posibil ca publicul din Vest, care nu este familiarizat neapărat cu tot contextul Războiului Rece, să trebuiască să facă un mic efort pentru a înțelege că Stasi nu e același lucru cu DIE (Departamentul de Informații Externe) și cu KGB, că fiecare echipă de spioni avea interese proprii în povestea generală.

Se pomenesc mult serviciile secrete și agenții, fiecare are agenda sa pe care caută să o ducă mai departe, și e fascinant să vezi toate nuanțele din spatele blocului estic, atât pentru noi ca români, cât și pentru publicul din Vest.

Foto: Orbital Strangers

Comunismul pe care l-am cunoscut eu și probabil spectatorii din România în general e diferit de cel arătat în serial. Cu atât mai mult cu cât acțiunea se petrece în mare parte în Germania. Zona României comuniste este arătată nuanțat pentru a putea declanșa acțiunea, nu urmărește viața socială cu care ai putea să rezonezi ca om obișnuit.

Pentru mine a fost interesant atunci când am văzut primele poze în costume, pentru că am putut să fac o corelație cu pozele părinților și bunicilor mei – am recunoscut același tip de croială, de decor, cu iz de nostalgie. Cu asta am putut să rezonez. Costumele au fost cât se poate de realiste din punct de vedere istoric, fiind din plastic, și pot să spun că s-a suferit foarte mult la filmările din luna august (râde). Dar cum verile din anii ‘70 erau mai răcoroase, pot să înțeleg de ce se purtau costumele din două piese în august.

ce alte provocări au mai apărut pe set?

ALEC A fost prima oară pentru mine când a trebuit să susțin un proiect întins pe o perioadă atât de lungă, de trei luni și jumătate, aproape patru luni. Am avut destul de multe zile de filmare, iar principala provocare era uneori să susții fiecare zi de filmare de la început și până la final. Nu am filmat cronologic, ci în funcție de locație – sunt deci zile diferite, momente diferite, personajul tău se află mereu într-un alt punct al arcului său și trebuie să ai grijă de toate lucrurile astea. Când există cantitate mare și ritm alert, e mai dificil uneori. Dar oamenii de pe set pe care te poți baza și atmosfera constructivă au ajutat foarte mult.

Foto: Orbital Strangers

Cum ai descrie dinamica personajului tău cu Frank Jackson, contactul CIA al lui Victor Godeanu? sunt două lumi diferite acolo, Cum s-au văzut lucrurile de la tine?

ALEC E savuroasă relația lor pentru că depind unul de celălalt și sunt construcții total diferite – unul este un produs clar al Estului, celălalt este un produs cât se poate de curat al Vestului și fiecare reprezintă o întreagă ideologie. În același timp se găsesc într-un punct în care își dau seama că își pot oferi unul altuia niște lucruri pe care le pot primi numai de la persoana din fața lor.

E o relație care se dezvoltă, e o relație de încredere de fapt și de tatonare a încrederii, în care de cele mai multe ori este vorba despre lucrurile care nu se spun. Ambele personaje tratează cu precauție relația lor, e un joc continuu al încrederii. O să fie interesant de urmărit și pentru mine pentru că am vizionat doar primele două episoade și abia aștept să văd cum se dezvoltă în continuare. Eu cu Parker Sawyers, actorul care îl interpretează pe Frank, ne-am înțeles minunat la filmări, am petrecut foarte mult timp împreună, așa că sunt la rândul meu curios cum se vede ce am construit împreună.

Foto: Peter Vasics

Ideea din serial, aceea de a duce o viață dublă, mi se pare că descrie însăși meseria ta de actor. Poți spune că duci temporar o viață dublă atunci când iei un rol nou în brațe? Te atașezi de personajele pe care le joci, te identifici cu ele?

ALEC Da, e ceva similar acolo. Am mai mulți prieteni care atunci când erau mici își doreau să devină spioni. Meseria de actor e cea mai apropiată de experiența asta, a vieții duble de spion, și e satisfăcător să poți îmbrățișa atâtea lumi și atâtea personaje, să poți să treci prin toate experiențele, pentru că asta e treaba ta ca actor, să trăiești ca personajele respective, să păstrezi ceva din ele. Depinde de tine cu ce rămâi din fiecare personaj și cât din tine rămâne în acel personaj, e o balanță interesantă. E farmecul meseriei, amestecul acesta dintre cât oferi tu ca actor, cât de disponibil ești, ce secrete ai cu personajul, munca ta și lucrurile pe care le știi doar tu despre personajul tău.

Știu că sunt șanse slabe să aflu, dar acum trebuie să te întreb ce secrete ai cu Victor Godeanu.

ALEC (Râde) Cum ar fi să ți le spun? Uite o chestie interesantă care mi-a plăcut foarte mult și pe care am împrumutat-o – am citit în cartea lui Pacepa că singurele momente de sinceritate pe care le avea erau în drum spre casă, când se oprea într-o piață și vorbea cu statuia din piața respectivă. Era singurul moment în care putea să articuleze cu voce tare lucrurile pe care chiar le credea. M-a inspirat în construcția personajului fiindcă spune ceva despre genul de intimitate pe care o ai cu tine și cum îți păstrezi secretele. Cu toții avem un mod al nostru de a păstra secrete.

Foto: Peter Vasics

Cum e pentru tine să îți iei la revedere de la un rol, să te desparți de un personaj? O să îți lipsească ceva legat de Victor Godeanu? Nu neapărat costumele, presupun.

ALEC Nu o să îmi lipsească costumele pentru că mi-am luat trei costume, fiecare cu o croială diferită, dar specifică anilor respectivi. Nu știu exact ce o să fac cu ele, deocamdată sunt puse bine în șifonierul meu de memorabilia, cu obiecte pe care le păstrez de la filmări atunci când am ocazia.

E foarte emoționant când termini filmările, după ce petreci atât de mult timp cu povestea, cu oamenii. Primul prag pe care îl am eu în filmări e când trec de jumătate – în rutina mea de a trece prin scenariu, de a vedea ce am filmat, ce a mai rămas, îmi dau seama că sunt mai multe secvențe filmate decât nefilmate și știu că suntem ok, se întâmplă, ne apropiem. Personal, am nevoie de o perioadă de conversie, de câteva săptămâni, în care să revin la viața mea obișnuită, omul care trăiește în viața lui de zi cu zi. De multe ori la filmări ești captiv într-o bulă, te raportezi altfel la timp.

serialul „Spy/Master”are premiera pe 19 mai, pe hbo max.

Created with Newsroom AI