_

Filosofia asta este una cumva opusă felului meu de a fi (comod, leneș), căci parcă nevoia de-a fi activă m-a prins din urmă mai ceva ca un tsunami. Așa că am început să scot mici idei din cutie, după ce am epuizat deja toate polaroidele din dotare, pe care le-am umplut cu versuri din piesele preferate. Spoiler alert: nu, nu m-am apucat de gătit, deci nu o să vezi poze cu pâine, quiche și banana bread à la Mădălina.

_

Citesc. Îngrozitor de mult. Dar nu cărți, căci mintea mea nici nu se poate apropia de ele în această perioadă. Citesc articole din presa străină mai ceva ca-n facultate, când dădeam teste săptămânale din știrile apărute în ziare (da, ai citit bine, trebuia să demonstrăm cât de bine știm să ne informăm). Ziua începe și se termină fix la fel, ca într-un roman circular, cu lecturi pe care le strâng ca pentru o nouă colecție. Ce-ți recomand?

____________

O listă ingenioasă de la A la Z, publicată de The Guardian, cu idei de ce poți face acum prin casă ___________

____________

De mai bine de o lună am decis să îmi cultiv și mai mult apetitul pentru călătorit, virtual acum, iar articolul ăsta de la NYT a venit ca o mănușă pentru sufletul meu călător ___________

____________

Mi-am dat seama că sunt chiar mai workaholic decât înainte (m-am apucat să învăț să lucrez în Photoshop și Movie Maker, colac peste pupăză), dar materialul ăsta m-a ajutat să gestionez puțin mai bine felul în care îmi manageriez timpul. Mai ales pe al meu ___________

_

(Încerc să) studiez la chitară. La începutul anului, acest devorator de muzică și-a dat seama că vrea ceva mai mult decât simplul ascultat. Vrea să cânte la un instrument, vrea un alt fel de terapie prin muzică. Zis și făcut. M-am apucat de meditații, mi-am tocit puțin degetele, apoi a venit pandemia și am pus totul pe hold (meditațiile via Skype nu-s același lucru și nici nu-s de mine, după cum am realizat ulterior).

_

Așa că încerc cât pot eu de mult să pun în practică de una singură toată teoria învățată în cele câteva ședințe de chitară. Nu-mi iese excelent, dar până la urmă încercarea moarte n-are (măcar proful e mândru de mine că nu mă dau bătută). Și da, degetele mă dor în continuare.

_

Apoi, călătoresc. În gând. Revizitez locurile în care am fost cândva. Doar că asta înseamnă și planificare asiduă. Prin urmare, de câteva ori pe săptămână pornesc în căutarea pozelor făcute de prin călătorii și arhivate bine în laptop și pe hard disk-uri externe, apoi mă ocup de mini-prelucrări.

_

Ba chiar am rugat-o pe mama să caute fotografii în albumele de familie, pe care să mi le scaneze și să mi le trimită. Ca să pot ține evidența cum trebuie și să respect „programul de lucru”. Mă descurc binișor până acum. Rezultatele le urc în Stories pe Instagram, într-un highlight denumit sugestiv „călătoresc în gând”.

_

Mă înfrumusețez. N-aș fi un beauty editor veritabil dacă n-aș face asta, deși recunosc că timp de aproape o lună nu m-am atins decât de creme și măști, absolut deloc de tot ceea ce înseamnă produse de make-up.

_

Dar acum mă machiez extrem de lejer în fiecare dimineață ca să-mi gâdil puțin feminitatea. Bine, și ca să nu-mi mai ating fața chiar atât de des. Încă ceva: chiar m-am vopsit singură recent - în timpul procesului mi-am dat seama că încă o cutie de vopsea ar fi picat la fix, dar am improvizat, iar rezultatul este chiar mai OK decât mă așteptam.

_

În această eră a izolării, mi-am redescoperit o pasiune din copilărie: puzzle-urile. Din fericire, nu a fost nevoie să-mi cumpăr, căci aveam câteva ascunse prin sertare. În mini-vacanța de Paște m-am ocupat de reconstrucția Camelotului, în variantă 3D, și următorul puzzle pe listă este unul clasic, care o înfățișează pe Marilyn Monroe.

_

Poate că ai să râzi puțin, dar m-am apucat chiar și să decriptez tainele tarotului. Aveam deja două seturi de cărți în casă, cumpărate mai demult doar pentru felul în care arată. Dar zilele trecute mi-am zis „De ce nu?” și iată cum am ajuns să-mi petrec ore bune citind în manualul de instrucțiuni și pe net care sunt semnificațiile cărților, care e treaba cu arcanele și cum se etalează corect.

_

Momentan am descoperit ce tip de personalitate am, după etalarea în funcție de ziua de naștere, și o stăpânesc cât de cât pe cea în trei cărți - prezent, trecut și viitor -, care pleacă de la o întrebare clară, de genul „Ce ar trebui să știu despre...?”. Dacă mă ține această nouă pasiune, promit să-mi fac un canal dedicat pe YouTube. De azi-dimineață mă tot gândesc care ar putea fi numele perfect.

Alte lucruri care ne mai țin pe linia de plutire?

Află-le din newsletter!