Trei prietene au vrut să se uite dincolo de aparențe, așa că au lansat ÎNĂUNTRU, un cont de Instagram despre ce facem și cum ne simțim în interior. Le poți trimite și tu un mesaj despre cum te simți, iar ele îți scriu și ilustrează povestea.

Cine se află în spatele proiectului? Cum v-a venit ideea?

Președintele de bloc pe ilustrație este Alina Filipoiu (441 Design Studio), iar administratori pe cuvinte sunt Laura Ionescu (Luluts) & Ioana Zvâc (Zvâc) (Dume de Mestecat). Ideea a venit la începutul pandemiei, când, vorbind între noi, am zis că vrem să facem ceva care să ne bucure.

Știi, genul ăla de proiect care te trezește dimineața și îți dă un sens, atunci când te-ai rătăcit? Luluts avea ideea asta de a scrie o carte despre viețile unor oameni care stau în același bloc - am întors-o pe toate părțile și a ajuns ceea ce vedeți acum pe Instagram.

Cum arată locatarii blocului vostru, ce impresie v-au lăsat poveștile primite până acum?

Locatarii blocului nostru sunt frumoși înăuntru. Sunt de toate felurile, din toate categoriile de vârstă. Ce îi aduce la un loc, locul nostru, este dorința de a ne povesti despre ce simt, iar poveștile ne-au emoționat, răscolit, bucurat, întristat.

Sunt două povești care ne-au făcut praf, ca apoi să constatăm că era praf de stele.

Prima este povestea Anei Mica, o poveste despre curajul de a te lupta pe două fronturi (cu boala și cu pandemia).

Cea de-a doua este povestea domnului Nicu, care la 90 ani ai lui nu se poate gândi decât la dans. Ce e cu mult mai bine decât să te gândești la ce mail-uri ai de dat și de task-uri trebuie să rezolvi mai repede.

E mai multă anxietate sau oamenii încearcă să găsească în această izolare ceva bun care să îi schimbe în bine?

Era mai multă anxietate la început. Între timp, ne-am obișnuit toți cu acest chiriaș în viețile noastre. A devenit proprietarul lor: a făcut zilele să semene între ele, să ne găsim alte obiceiuri și rutine, să ne adaptăm mai bine la habitatul nostru. Acum, anxietatea duce mai mereu la o concluzie optimistă despre viitor. Nu rămâne nerezolvată.

E Lumea dornică să își împărtășească poveștile? Sau vă duceți voi mai mult spre povești?

Ne întâlnim în fața scării, cum ar veni. Oamenii vor să deschisă ferestrele și să-și aerisească sentimentele. Când așterni ce gândești, de multe ori, lucrurile se clarifică.

Avem toți povești pe care le ignorăm sau pe care nu le considerăm suficient de bune pentru a fi împărtășite - când, de fapt, tocmai faptul că sunt ale noastre ar trebui să ne facă să vrem să le spunem. Așa că, uneori, ne ducem noi către oameni. Alteori, vin ei până la noi.

Ce se va întâmpla cu blocul ÎNĂUNTRU după ce izolarea se va încheia încet încet?

ÎNĂUNTRU va exista întotdeauna, chiar și când noi vom fi afară. Pentru că este despre ce simțim și nu spunem neapărat. Nu știm exact ce formă va lua blocul nostru, dar ne-ar plăcea să continuăm acest proiect și după izolare, poate ca o manieră de a da voce unor oameni care vor să se facă auziți.

Sunteți parte a industriei creative, o industrie afectată de izolare. Cum o simțiți în perioada asta, ce anticipați că se va întâmpla?

Industria creativă e afectată doar la nivel de business - s-au mai pierdut proiecte etc. Creația e un act solitar în sine. Adică ai nevoie să stai doar cu tine când scrii sau când ilustrezi, așa că noi eram obișnuite cu a pune lumea pe mute, pentru a da play ideilor care se desfășurau la noi în cap.

Am tot văzut un citat care a circulat pe net, care întreba ce ne-am fi făcut zilele acestea fără artă, fără literatură, fără series-urile pe care le devorăm, fără muzică.

Când stai în casă, ești mai predispus să creezi ca să evadezi și mai predispus să consumi ca să evadezi. Sperăm ca în perioada următoare oamenii să se apuce să se exprime pe foi, vizual, învățând muzică etc.

Asta ne-am dori noi, ca perioada asta să fi atins o coardă sensibilă, să fi provocat un sunet înfiorător și să fi trezit din somn toate eurile creative posibile.

Cum se simte pentru voi perioada asta în care trebuie să stăm înăuntru?

E o lecție despre răbdarea pe care nu am avut-o niciodată cu noi însene și despre cum poți să învingi atunci când te predai, atunci când nu te mai opui. Lucrurile sunt cum sunt și vor fi mai bine dacă noi acceptăm ceea ce se întâmplă, în loc să ne agităm degeaba luptându-ne cu ceva care nu se vede.