de Irina Munteanu

Helena Bonham Carter, despre rolul Prințesei Margaret din noul sezon „The Crown”

Weekendul acesta este pe cale să devină regal - pe 15 noiembrie, cel de-al patrulea sezon din serialul „The Crown” se lansează global pe Netflix. Suntem la finalul anilor 1970, iar Regina Elisabeta și familia ei au o misiune de maximă importanță: păstrarea liniei succesiunii prin găsirea unei mirese adecvate pentru prințul Charles.

Însă până o vom admira pe încântătoarea Lady Diana Spencer (Emma Corrin), ne îndreptăm privirea spre Prințesa Margaret, sora mai mică a Reginei Elisabeta a II-a, interpretată de Helena Bonham Carter. Actrița ne-a povestit mai multe despre experiența rolului unei prințese prinse în umbra surorii ei și despre întregul proces de documentare din spatele personajului.

Margaret este proaspăt divorțată de Snowdon și se adaptează noului ei statut. Cred și că este un pic mai apropiată de sora ei – pe măsură ce îmbătrânesc, rivalitatea dintre ele se estompează.

Odată cu apariția lui Lady Diana în acest sezon, veți vedea că Margaret se identifică cu ea și cu siguranță empatizează cu relația pe care aceasta o are cu Charles, pentru că poate să anticipeze dezastrul care urmează să se întâmple. Așa cum familia a intervenit în căsătoria ei, la fel se va întâmpla și în cazul lui Charles și al Dianei, iar pe Margaret o frustrează că nu s-a schimbat nimic.

Este un exercițiu pentru pierderile ei viitoare. Cu Prințesa Margaret, întotdeauna a fost vorba despre asta. Și-a pierdut tatăl, și-a pierdut sora în favoarea monarhiei, apoi s-a măritat și a fost minunat, dar și-a pierdut soțul din cauza familiei ei. Când decide să își mai încerce o dată norocul în dragoste, sănătatea ei se degradează.

Când cere ajutorul, sentimentul că nu aparține, că este o străină – un sentiment pe care l-a avut dintotdeauna și care a făcut-o să se simte inferioară – devine și mai puternic. Iar când descoperă adevărata poveste a verilor mamei sale, realizează că nu a fost singura din familie care a trăit cu acel sentiment, chiar dacă situația acestora era diferită.

Oamenii vor fi șocați desigur, însă Marion Bailey (actrița care o interpretează pe Queen Mother) are câteva scene incredibile în care spune că „nu poți scoate lucrurile din contextul lor temporal”. Instinctul este să îi judecăm, dar adevărul este că, din păcate, nu doar familia regală obișnuia să le închidă sau să le pună deoparte pe persoanele cu dizabilități. În cazul acesta, poți spune că suntem în anii 1940, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar mama lor este copleșită de tot ce se întâmplă.

Am aflat în timpul lecturării scenariului că unul dintre veri, fiul cel mare al lui Cynthia Asquith, a fost crescut separat de restul familiei în momentul în care au realizat că ceva nu este în regulă cu el. La acea vreme, problemele cerebrale și dizabilitățile erau privite cu mare rușine, iar din punct de vedere al religiei, erau chiar asociate cu păcatul. Regina-mamă motivează aceste acțiuni pe baza principiului eredității, astfel că orice semn de imperfecțiune din partea lor trebuie ascuns sau îndepărtat.

În primul rând, m-am reîntors la toate informațiile pe care le aveam și fiind o perioadă diferită a vieții ei, am reușit să termin de parcurs biografia pe care o începusem pentru sezonul anterior. Am reluat legătura cu Anne Glenconner, doamna de onoare a Prințesei Margaret, iar coregraful Derek Deane a fost și el de mare ajutor.

Scenariul în sine este atât de bine scris, iar scriitorul Peter Morgan (scenaristul serialului) a izbutit să intre atât de mult sub pielea Prințesei Margaret. Îmi amintesc că ne-a spus la un moment dat - „Dumnezeule, sunteți cu toții mult mai buni acum!” - iar eu mi-am zis „Da, nimic nu se compară cu timpul petrecut cu personajul tău și încrederea în tine.”

Sunt realmente tristă și nici măcar nu știu cum să ascund asta. Nu m-am gândit că o să fie un personaj atât de provocator și că mă voi atașa atât de mult de ea. E amuzant uneori să fii actor – te simți de parcă ești o casă de vacanță și oamenii se mută temporar acolo, apoi pleacă. Felurile în care ne-am jucat fiecare dintre noi personajele a fost rezultatul aptitudinilor și talentului celor din jurul nostru. M-am simțit sprijinită de toată lumea și a fost o perioadă minunată a vieții mele.