de Irina Munteanu

Fotografa Martha Cooper, despre calendarul Lavazza 2021, #TheNewHumanity

La 75 de ani, fotojurnalista americană Martha Cooper continuă să documenteze viața și creativitatea și să pună la păstrare arta stradală pentru totdeauna.

Anul acesta, Martha Cooper a primit o provocare inedită din partea Lavazza: să surprindă o rază de speranță într-un context pandemic global. Calendarul 2021, intitulat #TheNewHumanity, reprezintă pentru Lavazza o modalitate de a privi cu încredere spre viitor și vizează o nouă societate care are la bază evoluția, sustenabilitatea și toleranța.

Am vrut să aflu ce a determinat-o pe Martha să documenteze zi de zi o bancă de peste drum de casa ei, cum a decurs întreaga experiență pentru ea și cum a reușit să își păstreze curiozitatea și optimismul într-un an în care lumea s-a schimbat complet.

Când și cum s-a născut ideea dv. pentru calendarul Lavazza #TheNewHumanity – care a fost inspirația pentru această fotografie?

Atunci când am luat prima oară legătura cu Lavazza pentru a discuta despre calendar, New York era epicentrul pandemiei de coronavirus. Ieșeam din casă doar o dată sau de două ori pe săptămână pentru a cumpăra mâncare. Singurele fotografii pe care le puteam realiza erau cele de la fereastra sufrageriei mele – pozam oameni mergând prin parcul Riverside.

Designerii Lavazza au venit cu sugestia de a face un colaj din aceste fotografii, așa că am început să petrec mai mult timp la fereastră.

Cum a fost experiența de a vă pune semnătura pe Calendarul Lavazza? Ce a însemnat această colaborare pentru dv.?

Până în acest moment, nu am văzut și nici nu am semnat calendarul terminat. Totuși, anul trecut am realizat un proiect la Torino și am văzut minunatele ediții anterioare ale calendarului la sediul Lavazza de acolo. Așa că pot spune că am fost onorată să primesc invitația de a participa la realizarea Calendarului din acest an.

Pandemia a avut un efect devastator asupra lumii, mai ales când s-a suprapus peste cutremure catastrofale și incendii imense, agravate de schimbările climatice. Ce s-a întâmplat în ultimele luni a fost un semnal de alarmă. Am văzut atât de clar cât de interconectați suntem unii cu alții, dar și cu ecosistemul natural.

În loc să se concentreze pe greutățile din ultimele luni, campania Lavazza, „The New Humanity”, vine într-un moment potrivit și îi îndeamnă pe oamenii de pe tot mapamondul să lucreze împreună și să trăiască responsabil pentru a le asigura generațiilor următoare un viitor mai sigur și mai fericit. Sunt foarte fericită că am fost inclusă în acest proiect valoros.

Care este povestea din spatele fotografiei pe care o semnați în #TheNewHumanity?

În 2018, ca un cadou pentru aniversarea mea de 75 de ani, m-am decis să „adopt” oficial o băncuță din parcul Riverside, pe care o pot vedea de la fereastră. Acest lucru e posibil dacă faci o donație către Departamentul Parcurilor orașului New York.

Am pus o plăcuță pe bancă și, ca să mă distrez, am decis să o numesc „banca scriitorilor” pentru că așa numesc artiștii de grafitti băncile pe care stau să-și admire operele atunci când acestea trec pe trenuri. În timpul pandemiei, am decis să fotografiez oamenii care treceau pe lângă „banca mea” și pe cei care, ocazional, se opreau să stea pe ea.

Care a fost cel mai interesant lucru pe care
l-ați descoperit în timp ce lucrați la acest proiect?

Când am început să fac aceste fotografii, în aprilie, situația era cum nu se poate mai rea. Auzeam ambulanțe trecând la orice oră din zi și din noapte, un spital fusese amplasat în Central Park, iar numărul mare de morți era dureros și înspăimântător. Mi-era cu adevărat frică să ies afară.

M-a surprins cât de mulți oameni, de toate vârstele, făceau mișcare, mergeau cu bicicletele sau își plimbau copiii în cărucioare prin Riverside. Eu locuiesc singură și au fost multe zile în care nu am văzut și nici nu am vorbit cu nimeni. Așa că era de-a dreptul reconfortant pentru mine să-i privesc pe toți acești oameni de la fereastră.

Cum a fost acest an pentru dv. ca fotografă și ce v-a ajutat să vă mențineți optimismul și motivația de a nu vă opri din ceea ce faceți?

Pentru mine, fotografia a devenit un mod de viață. Mai ales acum, când avem camere atât de bune în propriile telefoane. Asta înseamnă că nu plec niciodată din casă fără o cameră foto după mine. Să faci o fotografie bună este ca o vânătoare de comori, iar în New York există întotdeauna șansa să găsești ceva uimitor de fotografiat. Căutarea acestor momente este ceea ce mă ține în priză.

Cât despre acest an, aveam foarte multe proiecte și călătorii interesante în plan, inclusiv o rezidență în Istanbul. În schimb, toate au ajuns să fie anulate și sigur că am fost dezamăgită. Am avut însă o expoziție retrospectivă importantă programată la Urban Nation în Berlin, care ar fi trebuit să aibă deschiderea în iunie, dar care a fost amânată până în octombrie.

Această amânare mi-a dat mai mult timp să îmi pregătesc imaginile și catalogul și cred că, din acest punct de vedere, expoziția a ieșit mult mai bine... Din păcate, nu am putut participa la deschidere, din motive de pandemie, dar cum ea va fi deschisă timp de nouă luni, sper să ajung să o văd.

DESCOPERĂ
DESCOPERĂ

V-ați petrecut viața fotografiind diverse proiecte underground și realizând fotografie de stradă – cum a început totul și ce v-a atras să documentați aceste subiecte?

Îmi place să fac fotografii care explică tema pe care o explorez și caut mereu exemple de creativitate în viața de zi cu zi. Eram foarte interesată să văd cum tinerii au dezvoltat o formă de artă pentru ei înșiși, o formă de artă pe care adulții nu o înțelegeau. Pe atunci, foarte puțini oameni înțelegeau ce este graffiti-ul.

Cum vă simțiți, ca fotograf documentarist, să pătrundeți în tot felul de lumi și de comunități?

Este captivant să mi se acorde suficientă încredere pentru a pătrunde în lumi diferite. Îmi place să cred că fotografiile mele sunt o formă de a conserva istoria. Când vine vorba despre forme de artă efemere precum graffiti sau arta stradală, fotografiile vor rezista mai mult timp decât opera de artă originală și vor deveni o dovadă vizuală la un moment dat.

Dacă ar fi să alegeți una dintre fotografiile dv. preferate, din toată cariera, care ar fi aceea?

Fotografia mea preferată este cea din 1980, în care Dondi (graffiti artist legendar, înainte ca arta stradală să devină populară în Statele Unite) este în depozitul de trenuri, agățat între două vagoane, vopsind un tren.

DESCOPERĂ
DESCOPERĂ

„The New Humanity” Calendarul Lavazza 2021


Pe lângă Martha Cooper, alți 12 fotografi emblematici au fost invitați să își transpună viziunea asupra noii umanități: Christy Lee Rogers, Denis Rouvre, Carolyn Drake, Steve McCurry, Charlie Davoli, Ami Vitale, David LaChapelle, Martin Schoeller, Joey L., Eugenio Recuenco, Simone Bramante și Toilet Paper. Să îi luăm pe rând!

Christy Lee Rogers

Denis Rouvre

Carolyn Drake

Steve McCurry

Charlie Davoli

Ami Vitale

Martha Cooper

David LaChapelle

Martin Schoeller

Joey L.

Eugenio Recuenco

Simone Bramante

Toilet Paper