Colecția este coordonată de Oana Uiorean și își propune să ofere alternative la abordările feminismului individualist, atât de promovat la noi, şi să prezinte lucrări de teorie şi practică feministă care analizează condiţia femeii aşa cum se constituie ea de fapt, la intersecția identităților de gen, clasă, etnie și orientare sexuală.

De la texte clasice până la apariţii recente, miza acestei selecţii este să afirme idealurile unui feminism egalitar și incluziv, care nu slujeşte la reproducerea unor privilegii şi ierarhii, ci le face să se prăbuşească.

Primul volum al colecției este „Feminismul celor 99%” semnat de Cinzia Aruzza, Tithi Bhattacharya și Nancy Fraser, trei dintre organizatoarele Grevei Internaționale a Femeilor.

Dar mai bine să ne amintim, mai întâi, despre grevele femeilor din trecut. Ai idee cum am ajuns să sărbătorim Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie?

În 1908, 15.000 de femei au manifestat în New York pentru a solicita un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi drept de vot, iar un an mai târziu sărbătoreau prima zi naţională a femeii pe 28 februarie.

În 1910, Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie în cadrul celei de-a doua Conferinţe Internaţionale a Femeilor Muncitoare din Copenhaga, ideea de a stabili o zi internaţională a femeii marcată în aceeaşi zi peste tot în lume.

Peste 100 de femei din 17 ţări prezente la conferinţă, din partea sindicatelor, partidelor socialiste și cluburilor de femei angajate au aprobat în unanimitate ideea lansată de Clara Zetkin.

Pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei şi bărbaţi au ieșit atunci în stradă pentru ca femeilor să li se acorde drepturi egale la muncă, vot și educaţie.

În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, (8 martie după calendarul gregorian) muncitoarele din Rusia au declanşat o grevă de proporții pentru „pâine şi pace", ca parte din revoluția rusă.

Au obținut, cel puțin temporar, dreptul la vot, liberalizarea legislației despre căsătorie și divorț, protecția la locul de muncă a femeilor însărcinate și îngrijirea copiilor în timpul orelor de lucru și dezincriminarea avortului și a homosexualității.

Ulterior, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, iar o dată cu anul 1975, declarat de către ONU "Anul Internaţional al Femeii", a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

Dar să ne întoarcem mai bine la grevele femeilor din zilele noastre...

Cine sunt de fapt organizatoarele Grevei Internaționale ale Femeilor, care semnează Manifestul celor 99% și ce vor ele?

Cinzia Arruzza este profesoară de filosofie la New School for Social Research și autoarea mai multor cărți, printre care Dangerous Liaisons: The Marriages and Divorces of Marxism and Feminism.

Tithi Bhattacharya este profesoară și director de programe la Universitatea Purdue. A publicat The Sentinels of Culture: Class, Education, and the Colonial Intellectual in Bengal și a coordonat colecția Mapping Social Reproduction Theory.

Nancy Fraser deține catedra de filosofie și politică Henry and Louise A. Loeb la New School for Social Research. A publicat Fortunes of Feminism: From State-Managed Capitalism to Neoliberal Crisis și Scales of Justice: Reimagining Political Space in a Globalizing World.

Un scurt preview al manifestului îl găsim pe pagina de Facebook a editurii Fractalia, care coordonează ediția în limba română a volumului:

„Locuințe pe care nu ni le mai putem permite, salarii la limita supraviețuirii, servicii medicale pe care nu ne putem baza, violențele poliției – acestea nu sunt teme obișnuite pentru feministe.” 

„Dar de ce ar trebui feminismul să se limiteze doar la spart tavanele de sticlă de prin corporații? La urma urmei, pentru majoritatea dintre noi – pentru 99% dintre noi – problema principală nu e dacă reușim sau nu în afaceri.”

„Acesta este un manifest al celor 99%. Al celor pentru care creșterea salariului minim și serviciile medicale și de îngrijire a copiilor gratuite și de calitate sunt mult mai importante decât numărul de femei care ajung CEO.”

„Un manifest care cere mai puține închisori, protecție pentru migranți, locuințe de calitate și pe care ni le putem permite, libertate pentru Palestina, sfârșitul războaielor imperialiste din Orientul Mijlociu, și multe altele.”

„Din partea a trei dintre organizatoarele Grevei Internaționale a Femeilor, acest manifest arată de ce toate acestea sunt teme feministe. Feminismul nu începe și nu se termină cu cât sunt de reprezentate femeile la vârful ierarhiilor din societate. Feminismul începe cu problemele celor 99%.”

Vogue include manifestul „Feminismul celor 99%” printre cele mai importante cărți ale lui 2019. 

Ne-am interesat și am aflat că ediția în română a volumului se lansează pe 8 martie la București și la Cluj. Stay tuned!