Doar câțiva dintre noi ne mai amintim cum am ajuns să sărbătorim Ziua Internațională a Femeii în prima săptămână a primăverii.

Totul a început cu un secol în urmă, în 1917, în ultima duminică a lunii februarie (care echivalează cu ziua de 8 martie în calendarul Gregorian), când femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru „pâine şi pace" și au obținut, cel puțin temporar, câteva drepturi și libertăți:

Dreptul la vot, liberalizarea legislației referitoare la căsătorie și divorț, protecția la locul de muncă a femeilor însărcinate, îngrijirea copiilor în timpul orelor de lucru și dezincriminarea avortului și a homosexualității.

De la apariţia ei în cadrul mişcării socialiste, Ziua Internaţională a Femeii a căpătat tot mai multă recunoaştere de la an la an, ajungând să fie sărbătorită în ţările dezvoltate şi în cele aflate în curs de dezvoltare.

Iar odată cu anul 1975, declarat de către ONU ca fiind „Anul Internaţional al Femeii”, Ziua Internaţională a Femeii a fost adoptată de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nici nu aflaseră de existenţa ei.

În prezent, în luna în care se vorbește despre flori și cadouri, un grup de activiste feministe din București aleg să se solidarizeze pentru dreptate socială, politică și economică.

Au pus la cale o campanie în online (#Mulțumescpentruflori) și un performance feminist în stradă, organizate între 1 și 8 martie, din dorința de a semnala abuzurile, agresiunile sexuale și violența normalizată din societatea actuală.

Așa cum și manifestul #Mulțumescpentruflori o spune, o floare primită de 8 martie nu înseamnă un pas în plus spre egalitatea de gen:

„Florile nu pot șterge umilința, jignirea, frica, marginalizarea cu care un număr mare de femei se confruntă în viața de zi cu zi.”

„Florile nu pot compensa greutățile cotidiene, munca neplătită în gospodărie, orele nedormite și lipsa de apreciere pentru femei, blamate când nu sunt gospodine adevărate, soții care se sacrifică sau mame exemplare.”

„Florile nu pot îndulci palmele. Normalizarea violenței naște frică și oprimare, într-o societate în care tradiția violenței e ruptă din rai și în care mass-media face rating din agresivitate.”

„Florile nu pot îmblânzi apelative ca „târfe”, „curve”, „panarame”, „pițipoance”, „parașute”, „păpușele”, „pisi”. Aceste cuvinte nu trebuie să mai aibă puterea de a crea teritorii de separare între femei bune și femei rele, între femei „cuminți” și femei „ușoare”. Violența e pretutindeni și nu discriminează.”

„Florile nu pot scuza încadrarea în tipare și clișee care jignesc, în stereotipuri simpliste care transformă corpul femeii într-un abțibild sexy sau diform, într-un modelaj supus presiunii dietei, accesorizării, barbie-zării. Femeile nu sunt corpuri pentru fantasmele altora!”

„Florile nu pot anula discriminarea cu care femeile se confruntă la toate nivelurile și în toate structurile decizionale din societate. Bărbații ocupă posturile importante din universități, partide, sindicate, companii și instituții-cheie din economie.”

„Florile nu pot reduce presiunea socială a căsătoriei și a maternității. Multe femei nu au acces la ecografii gratuite sau la condiții decente pentru nașteri. După ce nasc, li se cere să se sacrifice pentru copil, să nu se plângă, să nu intre în depresie. Căsătoria și maternitatea schimbă viața femeilor într-un mod despre care nimeni nu vorbește.”

„Florile nu pot cosmetiza atacurile asupra drepturilor reproductive. Corpurile femeilor sunt captive în ideologii, politici de stat represive (există voci politice care au susținut nestingherite sterilizarea femeilor rome și a femeilor sărace) și discursuri religioase care pledează pentru interzicerea avortului.”

„Florile nu pot îndepărta umilința violului marital – cel comis de soț asupra soției – subiect tabu în România.”

„Florile nu vorbesc despre suferințele și dramele femeilor exploatate în fabrici pe salarii de nimic. Despre traumele femeilor plecate la muncă în străinătate, care ajung de multe ori sclavele patronilor. Despre sentimentul de inutilitate trăit de femei care s-au reprofesionalizat de nenumărate ori ca să poată supraviețui.”

„Florile nu vorbesc nici despre durerea femeilor în vârstă, cu pensii umilitoare, care au muncit toată viața în condiții precare. Despre angoasele femeilor singure, care își cresc copiii cu mari eforturi. Despre greutățile femeilor cu dizabilități. Despre ura cu care sunt tratate femeile rome. Despre supraviețuirea la limită a femeilor bolnave într-un sistem de sănătate nefuncțional.”

„Florile nu vorbesc despre realitatea discriminării femeilor lesbiene, queer sau transgender, nevoite să-și pună la bătaie sănătatea fizică și mentală pentru a-și păstra demnitatea în fața unei societăți homofobe și transfobe care le consideră cetățeni de mâna a doua.”

„Florile nu vorbesc despre vulnerabilitatea femeilor traficate, a femeilor fără adăpost, despre suferințele fetelor abuzate în centrele de plasament, despre violența cu care se confruntă lucrătoarele și lucrătorii sexuali.”

Pe lângă campania de solidarizare #Multumescpentruflori, același grup de activiste vă invită vineri, pe 8 martie, la 12:30, în fața Tribunalului București ((Bd. Unirii 37, vizavi de Biblioteca Națională), pentru a protesta față de complicitatea dintre agresori și sistemul judiciar actual din România.

„Fetele și femeile supraviețuitoare ale agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Indiferent cum arată. Indiferent cu ce sunt îmbrăcate. Indiferent de ora la care se plimbă noaptea. Indiferent de mediile din care provin”, spun ele pe pagina de Facebook a evenimentului.

Dacă vrei să aflii mai multe despre revendicările lor și să te alături inițiativei, o poți face aici.