Un pic de cosmos pe pereți

Tot de la Kitra citire

_

Care festival, pe lângă conferințele ținute de artiști și designeri atât de cunoscuți și de buni că ți-e și rușine să le iei din oxigen respirând în aceeași sală, workshopuri și expoziții și alte lucruri minunate care să-ți ocupe viața preț de 3 zile pline, a decis să pună România la loc de cinste pe harta vizuală a lumii.

Eyes on Romania a fost concepută ca o expoziție dedicată protagoniștilor momentului în tot ce înseamnă frumos și vizual #madeinro. Permiteți-mi să raportez!

Eye of the tiger

Expoziţia a fost curatoriată de Fabio Guida (creatorul festivalului), Ilaria Reposo (director Print Club Torino) Kseniia Obukhova (art director) şi Denisa Moldovan. Iar festivalul a avut loc la Toolbox Coworking, un spațiu industrial reconvertit într-un parc de distracții pentru creativi. Oarecum.

Toată floarea cea vestită

Practic toată distracția s-a bazat pe colaborarea cu Romanian Design Week de la care au pornit 23 de artişti vizuali, (adică o parte din selecţia expoziţiei centrale a acestui an) plus aportul adus de proiecte precum grapho_mat studio, „Cele mai frumoase cărți din România”, Posterjam, Visual Playground, Kajet Journal, Synopsis studio şi artistul vizual Kitra.

Poster Jam

#madeinro

Ilustrații de la gagicile noastre preferate (și nu numai), proiecte editoriale de întors pagina, cărți (cele mai frumoase), design sustenabil și un super mural realizat la fața locului de Kitra însuși au pus reflectoarele colorate pe industria creativă românească. Și probabil au mai dat și alte repere culturale pe lângă stereotipurile obișnuite (în Torino există una dintre cele mai mari comunități de români din Italia).

Da, m-am lăudat că o cunosc pe Ana Bănică

Nu, nu am reușit să ne nimerim, însă.

Și cu Alina m-am lăudat, evident

Talk, talk, talk

Ovidiu Hrin, de exemplu, s-a aflat atât pe pereți cât și în fața lor, fiind invitat să povestească una-alta despre ce face el în cadrul conferințelor menționate mai devreme.

Și în general a fost cam frumos

Organizare perfectă, artiști de pretutindeni, discuții interesante și o expoziție la care m-am simțit ca acasă (continuând să mă laud ca o bunică)

Să mai facem!