„Un corp individual din metal, magnet și pană. O ficţiune naturală multiplicată de șapte ori ca să formeze un sistem mai mare, reconfigurabil, poate să semene cu un animal, o floare sau o secvenţă ADN. Fiecare dintre corpuri este independent și poate fi separat de întreg. Fiecare poate deveni străin“.

Anca e preocupată de design grafic, cu un interes deosebit pentru designul de carte și face parte din proiectul interdisciplinar Imaculatura. Înainte de „Bad Bird“, s-a ocupat pe rând de proiectele ei „Viaţa mea ca robot“ (memorii SF reproduse de o versiune artificială a vocii umane, disponibil în trei limbi, pe Spotify și Soundcloud) și „Bunny“ (serie video cu un personaj).

„Bad Bird“

Text și imagini de Anca Adina Cojocaru

După prânz, bărbaţi în costum se adună să privească pescărușii. Azi sunt mai mulți decât de obicei. Bărbații colectează mici amintiri, o poză, o pană, un croncănit, discută incidente recente și reacția autorităților, spun lucruri importante de care atârnă soarta lumii și a pescărușilor.

Fără ei, am fi pierduți. De când s-au mutat aici, prin anii ’70, viața a devenit mai ușoară, mai aglomerată.

În primul rând că la început erau doar patru: ei și niște prieteni. Apoi s-au înmulțit pe nesimțite și, cei care nu au pierit de tristeţe (asta se întâmpla la prima generație), au umplut orașul.

Lumea privește situația cu îngrijorare, se pun pariuri, se fac pronosticuri. Nimeni nu lasă geamul deschis când pleacă de acasă.

Duminica trecută în piața Sf. Petru, unul dintre primii veniți a atacat din senin porumbelul păcii eliberat de Papă într-un gest simbolic. Ca să vezi ironie. A urmat o luptă strânsă, transmisă în direct de mai multe țări.

Acum sunt foarte mulți, străzile sunt pavate cu pene și puf.