Pe Nicoleta Esinencu am cunoscut-o inițial prin intermediul pieselor de teatru pe care le scrie și regizează alături de colegele și colegii ei de la Teatru-spălătorie, un colectiv de teatru politic independent din Chișinău, care împlinește în curând zece ani de activitate.

La sfârșitul anului trecut, cu ocazia reprezentației spectacolului Evanghelia după Maria din București, am avut bucuria să o cunosc și în persoană și am aflat mai multe despre motivațiile ei de a-și asuma poziții politice prin intermediul teatrului.

Cum s-a conturat ideea spectacolului Evanghelia după Maria??

Nicoleta Esinencu: Am primit o invitație de la Teatrul Rampe din Stuttgart, care a organizat la un moment dat un festival feminist într-un orășel mic învecinat, Esslingen, și le-am propus să facem această co-producție din două părți, Evanghelia după Maria, și a doua parte, Apocalipsa după Lilith, ambele spectacole concepute cumva intenționat să se poată juca și separat și împreună.

Nicoleta Esinencu: Evanghelia după Maria este rescrierea evangheliei, cea cu răstignitul, iar Apocalipsa, care în descrierea biblică suprinde în imagini foarte puternice sfârșitul lumii, este, de fapt, sfârșitul patriarhatului în rescrierea mea. Sincer, nici nu țin minte cum am decis să transform Biblia într-un text de teatru.

Nicoleta Esinencu: Cred că am început mai întâi cu Tatăl Nostru, prin a schimba să văd ce se întâmplă dacă pun în text în loc de bărbat, femeie sau în loc de femeie, bărbat. Biblia este cartea cărților, o găsești peste tot, în hoteluri, în orice sertar, m-am gândit la toate lucrurile astea, la felul în care funcționează propaganda Bisericii și așa am pornit la drum.

„(…) Sunt femeie/ Anxietatea mea este a mea/ Este echilibrul meu/ Sunt femeie/ Empatia mea este a mea/ Este politica mea/ Sunt femeie/ Ura mea este a mea/ Este dezrobirea mea/ Sunt femeie/ Femeia fatală/ Sunt apocalipsa/ Sunt sfârșitul lumii/ În care domină bărbatul.”

Nicoleta Esinencu: În paralel am conceput un fel de chestionar, cu niște întrebări prin care am vrut să provoc lumea să răspundă, anonim sau nu, pe care l-am trimis la prietene și la cei cu care lucram în Germania, pe care i-am rugat să trimită și ei mai departe.

Nicoleta Esinencu: Deci experiențele din spectacol sunt culese din jur, unele sunt ale actorilor, altele sunt de la toate mamele cu care am vorbit, de la femei singure, de la femei care ajută migranți sau de la femei care luptă alături de bărbați în război. Diversitatea a fost un criteriu de selecție pentru noi, am vrut să avem un spectru de povești echilibrat și intersecțional.

Nicoleta Esinencu: Am echilibrat poveștile care erau mai importante și mai sensibile pentru noi, cei din echipa spectacolului (Nora Dorogan, Kira Semionov, Doriana Talmazan și eu), iar procesul de lucru a fost unul lung și complicat, pentru că toate astea nu sunt neapărat lucruri pe care le știm, noi nu suntem specialiști în tot.

Dincolo de un spațiu important pe care îl ocupi în sine prin rescrierea feministă a textului biblic, ce impact îți dorești să aibă acest spectacol asupra publicului?

Nicoleta Esinencu: Pentru mine este important să începem să vorbim, să povestim, lucru valabil, de fapt, pentru toate spectacolele la care lucrez. Asta cred că putem face cu teatrul, să stârnim discuții, nu știu dacă putem să facem mai mult, că nu sunt naivă să cred că putem să facem revoluție.

Nicoleta Esinencu: Dar da, cred că în momentul în care putem să rescriem, să retranscriem istoria sau Biblia, trebuie s-o facem și trebuie s-o facem mult. Aceasta este una dintre metodele bune de a confrunta sau de a arăta ce este patriarhatul. În plus, în ambele părți ale coproducției apar povești personale, care sunt integrate cumva în ideea spectacolului.

Nicoleta Esinencu: Cred că e foarte important să aducem poveștile noastre și să-i încurajăm și pe ceilalți să facă asta. Poveștile noastre personale și cotidianul nostru și felul în care ne mișcăm sau felul în care nu ne mișcăm, ne trăim viața sau supraviețuim sau ne târâm cumva prin ea sunt foarte importante și foarte politice. Nu doar personalul este politic, și intimitatea este politică

Nicoleta Esinencu: Prin poveștile noastre e mai ușor pentru public să-și asocieze propriile experiențe sau să se regăsească sau să se identifice, să fie atins. Oamenii care vin la spectacolele noastre au văzut de-a lungul anilor cam tot ce am făcut și în timp au fost marcați, influențați de ce au văzut.

„(…) Tatăl nostru/ Care ai băut cu prietenii când mama a născut băiat/ Tatăl nostru/ Care te-ai îmbătat singur când mama a născut fată/ Tatăl nostru/ Care te crezi Dumnezeu doar pentru că ești bărbat alb/ Tatăl nostru/ Care ești în ceruri/ Coboară cu picioarele pe pământ.”

Nicoleta Esinencu: Am avut multe discuții să vedem care sunt reacțiile lor și cum putem să facem mai departe. Pentru noi este evident că nu putem stârni o reacție imediată, din asta că au venit, au văzut și a căzut patriarhatul. Ar fi perfect, nu? Dar funcționează în timp cumva și funcționează fain, pentru că porți o discuție, vezi că nu funcționează și după un an mulți revin și hop, vezi că de fapt a funcționat, s-a depus undeva.

Nicoleta Esinencu: În ultima vreme mă gândesc tot mai des la suroritate, la ce știm noi sau cum înțelegem solidaritatea și suroritatea în special și cred că avem toate foarte mult de învățat la acest capitol pentru că nu suntem neapărat nici solidare și nici nu știm foarte bine cum să ne susținem sau cum să construim această suroritate.

Nicoleta Esinencu: Să ne gândim la femeile pe care le avem lângă noi, să ne gândim la femeile care ne înconjoară și să ne sprijinim între noi de câte ori putem, chiar dacă de multe ori poate ne este greu. Poate cu atât mai mult atunci ar trebui să ne mobilizăm, să ne auto-organizăm, să ne susținem.

Nicoleta Esinencu: Ne-ar fi mai ușor sigur dacă am face asta, ne-am împărți și durerile și bucuriile și am afla că mai sunt și alte femei, care au aceleași probleme și că nu e vina noastră că lucrurile se întâmplă așa cum se întâmplă, mai ales într-o societate patriarhală și capitalistă.

Vrei să citești mai mult?

Acum ajungem și la tine pe mail!