J&B s-au cunoscut în urmă cu 8 ani, la o petrecere a unei prietene comune și de un an jumătate formează unul dintre cele mai determinate cupluri gay pe care am avut ocazia să le întâlnesc vreodată.

B. este psiholog și colaborează cu un ong din București care sprijină grupurile vulnerabile, J. este graficiană, iar în timpul liber amândouă sunt motocicliste și se implică frecvent în activități cu mize sociale.

Cum ați ajuns să faceți parte din procesul colectiv demarat de Accept?

J.: Ca în orice poveste frumoasă, s-a întâmplat dimineață la cafea. Stăteam de vorbă și pentru că ne dorim să nu mai pierdem timp, că și așa l-am pierdut în toții anii aceștia de când ne știm, în care nu am fost împreună, ne-am hotărât să începem să construim ceva pentru noi.

J.: Ori că este o casă, ori că este o afacere, poate un împrumut la bancă, un copil, în viitorul apropiat. Dar depindem de stat, care în momentul de față nu ne oferă nicio recunoaștere. Așa că ne-am gândit ce putem să facem, am dat un search pe Google și am ajuns la Accept.

B.: Inițial ne uitam să vedem unde am putea să ne căsătorim într-o altă țară. Însă am făcut puțină cercetare, dacă am fi făcut asta, nu ar fi fost recunoscută căsătoria la noi. Așa că am zis hai să vedem ce se întâmplă aici, hai să-i întrebăm pe ai noștri care e treaba, că poate mai mult stricăm lucrurile.

B.: Așa am ajuns la Accept, printr-o întrebare pe messenger, unde ne-a răspuns Teo Rotaru, care ne-a zis: „Vai ce bine ați picat, că noi taman asta facem, haideți să ne întâlnim repede”. Ne-am întâlnit la ceva timp după, ne-a explicat cum stau treburile și noi am zis hai.

Cum a primit starea civilă cererea voastră de căsătorie?

B.: Ne așteptam că vom fi refuzate, dar am vrut să luăm partea pozitivă din asta, că până la urmă e un pas pe care noi îl facem pentru noi, spre a ne apropia mai mult, spre a ne cununa. Pentru noi, orice pas făcut în direcția asta este un pas, înseamnă că nu stăm pe loc. Cum s-a desfășurat toată distracția?

Aveam nevoie de refuzul lor, de ceva care să arate că noi am încercat să ne căsătorim și autoritățile nu au vrut.

B.: Am luat bonul de ordine și am așteptat frumos să ne vină rândul. Apoi ne-am dus la ghișeu, cu dosărelul pregătit, ca orice cuplu „normal”, cu ghilimele de rigoare. Când au auzit domnii de la ghișeu că noi vrem să ne căsătorim, ne-au spus: „Căsătorii în grup ne trebuiesc nouă acuma!”. Asta pentru că noi venisem și cu un cuplu de băieți gay, eram două fete și doi băieți.

B.: A fost drăguț că am intrat eu la braț cu un băiat, ea la braț cu un băiat, adică arătam OK în ochii lor, doar că acolo ne-am re-organizat. Din păcate, am primit această reacție ofensatoare. Nu voiau să ne lase nici măcar să completăm cererea, dar noi ne doream asta, chiar dacă răspunsul lor urma să fie negativ.

B.: Aveam nevoie de refuzul lor, de ceva care să arate că noi am încercat să ne căsătorim și autoritățile nu au vrut. Numai că ei o țineau una și bună că nu ne lasă să completăm cererea pentru că nu este conform Constituției și ne tot repetau că nu înțeleg de ce a trebuit sa venim atâtea persoane, că era suficient să venim doar noi două. Alături de noi mai era avocata Accept și încă o tipă, care a făcut și ea același lucru înaintea noastră, și care venise să filmeze.

B.: Până la urmă, cu chiu cu vai, ne-au lăsat să completăm cererea, noi venisem oricum cu ea gata completată de acasă, iar după 30 de zile am primit și răspunsul oficial de care aveam nevoie, care va fi folosit în dosarul pentru CEDO. De aici încolo se vor ocupa avocații, noi nu mai avem nimic de făcut, însă ce sperăm este ca tot mai multe cupluri să se alăture acestui demers, pentru că doar așa putem arăta că există, deja, o necesitate.

Oamenii nu prea au de ce să se gândească până la urmă, pentru că într-un cuplu straight lucrurile astea sunt normale, se întâmplă de la sine cumva, pe când la noi e foarte diferit.

J.: Una dintre funcționarele de la Starea Civilă, când s-a mai domolit tensiunea, ne-a spus că are și ea copii și că nu are nimic împotrivă, dar că nu înțelege de ce insistăm să facem asta, să ne căsătorim legal la Starea Civilă. Și i-am dat un singur exemplu, dacă eu aș avea un accident și aș ajunge la terapie intensivă, B. nu ar avea cum să ajungă la mine, nu ar fi lăsată.

J.: Noi ne împărțim viața, trăim împreună, și la necaz, ne lovim de cel mai sumbru scenariu, nu putem aveam acces una la alta. Și atunci funcționara de la Starea Civilă a luat o pauză, s-a uitat un pic în gol și a zis: „Da, la asta nu m-am gândit”. Oamenii nu prea au de ce să se gândească până la urmă, pentru că într-un cuplu straight lucrurile astea sunt normale, se întâmplă de la sine cumva, pe când la noi e foarte diferit.

B.: Sunt de părere că oamenii judecă ce nu pot înțelege, cum a fost și cu funcționarii de la Starea Civilă, și în 2018 cu valul de comentarii pe seama referendumului pentru familie, dar sunt sigură că, dacă ar fi deschiși să asculte, nu doar să audă anumite lucruri, li s-ar schimba cumva percepția.

B.: Ea e iubita mea, suntem un cuplu ca oricare altul, avem o relație serioasă, ne dorim un copil și sănătos este să trecem prin toate aceste etape, nu să le sărim. Și dacă eu îmi doresc, și ea își dorește, ce ar putea să ne țină în loc?

Vrei să citești mai mult?

Acum ajungem și la tine pe mail!