Este vorba despre o instalație performativă concepută de Alina Ușurelu împreună cu Andrei Cincan și coregrafiată de Jack Thomson, care are ca element central o structură hibridă, la granița dintre uman și vegetal, și ale cărei ramuri invită spectatorii în 5 spații intime și interactive pentru a descoperi povești despre sexualitate.

„Cel mai important mesaj pentru public este ca, măcar atunci când intră în spațiul instalației, să uite fiecare că e bărbat, femeie, queer și să se gândească la felul în care își caută momentele de intimitate sexuală, împărtășite sau solitare. Apoi să se reflecte în poveștile pe care le ascultă. Cel mai frumos lucru este că nu vor ști niciodată de la cine vine povestea, iar asta elimină din start prejudecățile legate de gen și alte stereotipuri”, ne spune Alina Ușurelu.

Instalația performativă poate fi văzută pe terasa Muzeului Național de Artă Contemporană din București miercuri și joi, 30 septembrie și 1 octombrie, în intervalul orar 18:00 - 21:00. Până atunci, te lăsăm în compania câtorva fragmente din interviurile realizate în etapa de cercetare. Echipa proiectului a ales ca mărturiile să rămână anonime, așa că numele precizate sunt ale performerilor. Enjoy!

„Am ajuns să pot să percep corpul mai mult din interior, mai mult ca pe un receptacul de emoții. Îl văd ca pe o hartă a emoțiilor mele și a trecutului meu, ca pe o expresie vie a tot ce-am fost, dar și a tot ce sunt. Am un reflex de a privi în interior și de a-l simți ca pe un fenomen viu ce sunt de fapt eu.” Alina

„Când mă gândesc la nuditate, o asociez foarte mult cu intimitate, care poate să însemne intimitatea ta cu tine, când stai gol prin casă sau te uiți în oglindă la corpul tău, dar și intimitatea între tine și altă persoană.” Alina

„Corpul meu este puternic și este o operă de artă și este foarte frumos. Și mă duce oriunde vreau să mă duc și face toate lucrurile astea minunate. Simt că ar trebui să fiu complet eliberată de semnificațiile atribuite anumitor părți ale corpului meu.” Lala

„Unele sunt ca un răsărit de soare la malul mării. Lent, treptat, frumos, se face lumină, căldură, știi? Altele sunt ca cea mai torențială ploaie după trei luni de secetă, de pică agricultura Altele sunt ca vulcanii noroioși.” Andreea

„S-a simțit ca un curent electric care a venit prin creștetul capului și a trecut așa prin zona bazinului, către tălpi. am simțit că s-a descărcat foarte multă energie în corp, care a ieșit prin picioare și, pe urmă, un fel de Ok, acum se poate întâmpla orice”. Alina

„Există unele fantezii pe care eu nu simt să le comunic. Îmi place să rămână aici, la mine, ca să creeze acea doza în plus de excitare și sunt cumva un desert pe care vreau să îl mănânc numai eu, nu simt nevoia să îl împărtășesc cu cineva sau nu trebuie să mi-l dea celălat – este al meu, e doar pentru mine și n-am nevoie să îl zic că dacă îl zic e de parcă am zis un secret și nu mai funcționează.” Andreea

„Este manifestarea intimității între mine și partener. O expresie cumva a intimității comune relației lucrurilor comune din punct de vedere fizic. Intimitate și conexiune și atât. Și mă mai gândesc la vulnerabilitate.” Andreea

„Când mă atrage mult cineva îmi vine să dansez cu el sau să-i dansez. De-aia cumva pentru mine multe relații au început prin chestia asta cu dansul, că acolo am formele - muzica, intensitatea, contextul, ideea că nu stăm și vorbim, activitatea, jocul, distanța, semnele, mascarea lor și divulgarea lor din nou. E mediul cel mai potrivit de a mă manifesta.” Andreea

„La început e doar flirt, dup-aia începem să ne sărutăm, după care facem sex, după care la un moment dat vorbim despre exclusivitate. După care, la un moment, dat vorbim despre mutat împreună. Dup-aia trebuie să ne căsătorim, dup-aia facem copii. Și ăștia sunt pașii după care relațiile noastre sunt impuse exterior să arate așa. Și acești pași creează foarte multă anxietate.” Lala

„Din cauză că am avut multe experiențe nașpa, fără consimțământ sau ambigue din punctul ăsta de vedere, am ajuns să fiu mult mai atentă. Mi-e mai greu să mă relaxez și să mă las dusă de val. Nu știam că pot să zic nu, nu știam că pot să cer ce vreau, nu ceream, îmi era super rușine că aveam impresia că nu știu cum se face. Recent am înțeles că e și jocul meu.” Lala

„Cu ai mei nu vorbeam despre asta, acum îl văd ca pe un subiect normal de discutat. Când am început să accept părțile astea și să-mi zic „Băi, e ok, sunt o parte din mine”, mi s-a stârnit curiozitatea asta de a folosi sexualitatea ca formă de explorare a sinelui, adică nu e ceva din zona „Nu vorbim despre asta”, ceva de care ar trebui să îți fie rușine, e o parte super importantă pe care ai nevoie să o integrezi și pe care o poți folosi foarte fain.” Paula