de Irina Munteanu

Despre utopia și distopia din noua ediție BIDFF, cu Andreea Novac

Începând de pe 3 și până pe 6 septembrie, Bucharest International Dance Film Festival ne invită să reflectăm asupra legăturii dintre camera de filmat, corp și mișcare.

Am rugat-o pe Andreea Novac, curatoarea festivalului, să ne povestească cum au ajuns să aleagă o temă atât de relevantă timpurilor pe care le trăim și să ne împărtășească o parte din filmele ei preferate din această ediție. Let's dance!

Cum ați ales tema pentru anul acesta și cum a decurs procesul de selecție a filmelor?

Ideea de a avea utopia/distopia ca temă a festivalului a apărut la câteva zile după ce am o discuție cu Simona Deaconescu despre practicile noastre artistice. Am ales tema în septembrie trecut, și, la momentul respectiv, nu am bănuit nici măcar o clipă că, în câteva luni, ea avea să ajungă atât de aproape de realitate.

Utopia și distopia lucrează cu (im)posibilități sau potențialități, cu ceea ce poate fi imaginat dar este încă nerealizat sau nerealizabil.

Și din punctul acesta de vedere cele două concepte pun în mișcare resurse creative și artistice surprinzătoare. Mai este un aspect care mi s-a părut că se pliază pe coincidența temei cu timpurile pe care le traversăm - în ultimele luni mai totul s-a mutat forțat în online.

Corpul a fost mediat luni bune de online, tocmai de aceea legătura dintre camera de filmat, corp și mișcare mi se pare acum mai actuală și mai necesară ca oricând.

Ipostaza în care mă aflu în această ediție a festivalului este una cu totul nouă pentru mine - am văzut, cred, peste 300 de filme scurte de dans. Pe unele chiar de mai multe ori. Cele 32 pe care am ales să le prezentăm în cadrul competițiilor sunt extrem de diverse și acoperă, tematic și estetic, zone foarte diferite.

Unele tratează subiecte sensibile sau fierbinți, altele sunt poetice și abstracte. Unele sunt provocatoare și incisive, altele desfășoară narațiuni foarte personale, cu mult umor. Uneori negru.

Ce noutăți vom descoperi în această ediție?

Pe lângă scurtmetrajele din competiții, care vor fi proiectate în aer liber, propunem o serie de conferințe teoretice, susținute de artiștii Jassem Hindi și pavleheidler, ce se vor desfășura online și care așează într-un context mai larg tema festivalului. Organizăm și un atelier de film de dans, condus de coregrafa și regizoarea Chrysanthi Badeka și un masterclass despre marketing și producție, susținut de Maria Tânjală, toate dirijate înspre profesioniștii din film și coregrafie.

Cât despre cele trei lungmetraje pe care le prezentăm în festival - „EMA”, „Being Jérôme Bel” și „The Euphoria of Being” - aș zice că prezintă noi perspective asupra corpului și asupra funcției dansului, ridicând multiple întrebări despre felul în care un proces artistic poate fi surprins și expus publicului, dar și despre modul în care dansul ne poate transforma istoriile de viață în povești spectaculare sau spectaculoase.

Ce film ne-ai recomanda neapărat din fiecare secțiune și ce te-a făcut să îl alegi?

Din Fictions & Frictions, preferatul meu este „Navigation”. Îmi place complet: de la temă, la propunere estetică, la impact afectiv. Este filmul care mi-a provocat, privindu-l, senzația de vertij. Simplu și direct în termeni de mișcare, percutant la nivel vizual și emoțional.

Din Treats & Traps, competiția de musicaluri, recomand „Sweet but Deadly”. Vorbește, cu umor negru, despre felul în care lucrurile pot lua o turnură greșită atunci când valorile după care ne orientăm sunt discutabile, dar deloc discutate.

Din Dances & Circumstances, le-aș recomanda pe toate. Dar dacă trebuie neapărat să aleg, atunci voi spune „Someday I will become a rock”, pentru felul în care expune dansul ca pe un instrument, mediu, mijloc (spuneți-i cum doriți) care transformă parcursul unei vieți.

Din competiția românească, preferatul meu este „Opia”. Îmi place spațiul, dansul, ritmul, felul în care se dezvoltă propunerile. Peste toate acestea a fost o plăcere să privesc un film bine făcut, care se susține coerent dinăuntru și care te ține, timp de aproape zece minute, atent și alert.

Și în final, din Bodies & Fluidities, aș recomanda „Escape”, un film care folosește dansul ca mijloc de expresie, revoltă sau rezistență în fața inegalităților sociale și abuzurilor instrumentate de autoritate.

Ne vedem la festival!

3 - 6 septembrie Cinema Elvira Popescu, Muzeul Țăranului Român și Mercato Kultur

BILETE
BILETE